Sugestiv, Dan Udrea și-a intitulat cronicheta scrisă imediat după meciul de la Ovidiu "Becali a făcut-o pe Farul campioană". Știm toți ce a vrut să spună și n-a greșit. În opinia mea, formularea a mutat discuția în alt plan, din care pricină, deși nu și-a propus, a minimalizat cumva rolul lui Gică Hagi în obținerea splendidei izbânzi repurtate de formația de pe Litoral. Învingător tactic în duelul cu FCSB, Hagi e cel care a făcut-o pe Farul campioană, jos pălăria!
Nu invoc acum că Farul a folosit un buget de trei ori mai mic, aproximativ, decât al CFR-ului ori al Universității Craiova. Cam jumătate față de FCSB sau Rapid. Nici nu insist că a luat campionatul cu fotbaliști de 17 ani (Borza, Sali, Mazilu) ori refuzați de alte cluburi (Băluță, Casap, Nedelcu, Mateus), ci mă refer strict la "finala" de duminică seara. Una pe care Farul a abordat-o, avantaj teoretic pentru FCSB, fără câțiva titulari, în frunte cu golgheterul Alibec.
Partidă pe care, condusă cu 2-0 până spre finalul primei reprize, echipa dobrogeană părea s-o fi pierdut, eșec ce-ar fi amânat decernarea titlului pentru ultima etapă. Din minutul 42, în care Mateus, brazilianul alungat de FC Botoșani, a redus din handicap, Farul a declanșat o palpitantă cursă de urmărire. La capătul căreia, aproape neverosimil, a reușit o răsturnare de scor uluitoare. O "remontada" incredibilă, de povestit copiilor și nepoților.
Brusc, după ce dominase autoritar startul întâlnirii, grație unui presing conștiincios, ba și lăsase impresia că a încheiat definitiv conturile, FCSB s-a retras și a cedat inițiativa. Mă îndoiesc că intenționat. Mai degrabă n-au mai ținut-o balamalele, întâi surprinsă și apoi blocată de vigoarea unui adversar pe care-l considerase deja înfrânt. Dar și de îndrăzneala acestuia, tipică tinereții. Sunt tentat să afirm că, afectată psihic, FCSB s-a prăbușit și fizic. De unde, subînțeleasă, ironia din titlul lui Udrea.
La 2-2 în minutul 58, o lume întreagă și-a imaginat că Farul se va mulțumi și cu un scor egal, era logic. Numai că Hagi a intuit că adversarul suflă greu și că nu trebuie scăpat din mână. Forțând în atac, a tras cartea câștigătoare.
În măsura în care schimbările operate de el au întărit-o pe Farul și i-au dat direcție, mai ales introducerea lui Sali în locul lui Mazilu și a lui Casap în locul lui Grameni, cele efectuate (oare?) de cipriotul Charalambous n-au ajutat la nimic. Drept pentru care terenul s-a înclinat spre careul lui Târnovanu și înclinat a rămas până la sfârșit. Mutând la fix, asemenea unui șahist cu ELO ridicat, Hagi a dovedit o dată în plus că are fler, că are ochi. Că e Antrenor.
Urmare a acestui triumf, în realizarea căruia îi aparține principalul merit, s-ar cuveni ca Gică Hagi să le fi închis gura celor care, din răutate, din frustrare ori din amândouă, nu încetează să-l conteste, inclusiv ca jucător!, doar ca să fie și ei băgați în seamă. A nu-l prețui pe Hagi e echivalent cu a urî fotbalul.
{{text}}