Ce ar face astăzi un copil cu talentul lui Gică? Ar mai ajunge el fotbalist? Căci dacă răspunsul e nu, nu mai putem vorbi prea curând de un viitor glorios.
Farul a ieșit campioana României și este un titlu perfect meritat și chiar binevenit. Un triumf becalist ar fi fost toxic.
Perspectiva
Și faptul că FCSB a luat o mamă bună de bătaie pe Arena Națională cu Rapidul (în anul centenarului giuleștenilor) ar trebui să fie o lecție. Tavi Popescu rămâne talentat, dar necopt, Becali un "antrenor" la fel de neinspirat, iar Rapidul un carusel, o formație previzibilă doar în imprevizibilul ei, capabilă să ia o căruță de goluri de la Farul, dar și să dea o palmă de goluri FCSB. Dar toate acestea sunt secundare. Ce altceva e mai important decât clipa? Perspectiva.
Contra fotbalului după ureche
Hagi a muncit clar mai mult și mai bine decât restul. A dat încredere tinerilor și a construit o echipă spectaculoasă. E o victorie a managementului profesionist și a antrenorului profesionist în contra fotbalului dictat după ureche și telecomandă.
Și Europa?
Miza este însă alta: Europa. Va reuși Hagi să facă și o echipă de talie europeană? Aici socoteala se complică, fiindcă Farul e la vârful unei ierarhii care nu mai are bază. Și nu mai are bază pentru că fotbalul românesc e gestionat prost, de niște neaveniți, parașutați în funcții pe care nu le merită și menținuți acolo din felul greșit în care e structurat sistemul.
Politicul, cu influența sa profund nefastă în România, a reușit să compromită și fotbalul, cum a reușit să compromită și sănătatea, educația, transporturile și în general orice ține de o minimă civilizație umană.
Fotbalul trebuie să fie accesibil tuturor
Publicul e în continuare avid de performanță internațională, dar aceasta nu poate să vină din micuța ciupeală, din întâmplare. Au dispărut atâtea echipe și în locul lor nu s-a pus nimic. Au dispărut maidanele și în locul lor n-au apărut suficiente academii. Fotbalul nu mai e la fel de accesibil ca acum patruzeci de ani pentru copii din toată țara.
Proiecte
Dacă în 2023 Hagi ar avea zece ani și ar fi la fel de talentat sunt șanse minime să mai ajungă Hagi dacă n-ar exista măcar un proiect ca acela făcut de managerul și antrenorul Hagi. Hagi fără Hagi? De neimaginat!
Tocmai de aceea nu mai putem avea prea curând o generație ca aceea care ne-a încântat în a doua jumătate a anilor 1980 și pe tot parcursul anilor 1990.
Rumeguș de limbă de lemn și interese personale
Un Belodedici e astăzi imposibil, și nu pentru că a dispărut din România talentul. Unde să joace? Unde să își facă junioratul? Ce antrenori să-l antreneze? La fel un Popescu sau un Selymes, sau un Dorinel Munteanu, sau un Didi Prodan, sau un Ilie Dumitrescu, sau un Lăcătuș, sau un Răducioiu.
Căci România a fost cândva o țară care avea o bază, iar vârful era bine organizat, într-un sistem centralizat, și el astăzi imposibil. Ce ar fi fost naționala fără Luceafărul, fără Balint, fără Gică Mihali?
Fotbalul românesc s-a prăbușit e o realitate care trebuie bine înțeleasă pentru a putea face o reconstrucție durabilă. Și în loc de viziune și organizare, avem rumeguș de limbă de lemn și interese personale.
Unde sunt oamenii competenți?
Oamenii competenți, măcar prin enorma experiență internațională, de la Lupescu la Stelea, la Prunea sau Chivu, n-au avut niciun loc în acest peisaj al fotbalului românesc actual.
Până nu vom avea o primă ligă cu măcar șapte-opt echipe bune și foarte bune și o divizie secundă care să călească, nu vom avea mare lucru.
Ceva pentru patrie?
Apoi, mentalitatea fotbalistului român astăzi e profund diferită de cea a celor care ne-au adus cele mai mari bucurii. A dispărut până și ideea de a face totuși ceva pentru patrie. Iar fără asta, sigur, putem să sperăm că batem Kosovo, dar rămânem departe și de istoria noastră și de potențialul copiilor din ziua de azi.
Atât de singur
Un Hagi se naște desigur o dată la cincizeci-o sută de ani, dar chiar dacă s-ar naște acum sunt șanse mari spre foarte mari să nu aflăm niciodată. Și abia asta e adevărata tragedie. Schimbările care contează se fac de la bază, iar aici am rămas în urmă și prea puțini înțeleg și fac fix ce trebuie făcut. Hagi e unul dintre puținii care și înțeleg, și acționează. De n-ar fi atât de singur...
{{text}}