Nu pot să uit gestul de o violență năucitoare al lui Djoković, comis acum 2 ani la Roland Garros: urlând ca o fiară, a „jucat” aruncarea rachetei spre tribună, oprind mișcarea în ultimul moment, aproape să-și scoată brațul din umăr.
Nu pot să uit cum Djoković le-a mulțumit pentru susținere suporterilor săi fanatici, sârbi din Australia, care incendiau mașini și se încăierau cu poliția în vreme ce el era blocat pe aeroport pentru lipsa vaccinului anticovid.
Așa că nu mă surprinde ultima sa declarație, „Kosovo este inima Serbiei!” urmată de apelul „Stop violenței!”. Nu discut cât de adevărată sau falsă este afirmația – e o chestiune istorică. Dar ea este lozinca naționaliștilor extremiști sârbi, în numele căreia s-a vărsat atâta sânge.
Djoković știe foarte bine că asemenea vorbe, în situația de mare tensiune din Kosovo, NU POT DECÂT SĂ ÎNTEȚEASCĂ AGRESIVITATEA, atât printre sârbi, cât și printre kosovari. A turnat gaz pe foc și pe urmă a clamat, într-un ridicol negru, „Stop violenței!”. Iar după ce i s-a atras atenția de către oficialii Roland Garrosului că încalcă neimplicarea politică a turneului, a mai zis că e cel mai puțin din ce-ar fi putut să facă pentru a-i susține pe sârbii din Kosovo...
Nu pe același plan pot fi puse gesturile jucătoarelor de tenis din Ucraina, care nu dau mâna cu adversarele din Rusia și Belarus la sfârșitul meciurilor – cel mai recent, Marta Kostiuk cu Arina Sabalenka. Acesta e un act de protest pasiv, personal, consumat în tăcere, care exprimă o stare de spirit, nu incită pe nimeni la nimic. Decât, poate, pe amețiții spectatori din tribunele Roland Garros care au huiduit-o pe ucraineancă.
Cum să-i ceri lui Kostiuk să dea mâna, semn străvechi de lăsare deoparte a armelor – cu o Sabalenka care, în vreme ce conaționali ai ei erau loviți, arestați și torturați de organele lui Lukașenko, semna o scrisoare de susținere pentru el și își petrecea Anul Nou cu dictatorul? Cel care a făcut din Belarus teren de lansare pentru atacurile Rusiei asupra Ucrainei?
ITF a precizat că declarațiile și gesturile politice ale jucătorilor nu sunt interzise pe parcursul desfășurării competițiilor. Nu face deosebire între Djoković și ucrainence. Așa să fie. Dar eu, unul, nu pot să cred că a nu strânge mâna e totuna cu a ridica pumnul strâns.
{{text}}