E bine că s-a întâmplat ce s-a întâmplat în CFR - FCU Craiova. E bine că o echipă a fost ajutată de sistem să nu rateze cupele europene.
De ce e bine? Pentru că așa vor înțelege și ultimii naivi din fotbalul românesc că arbitrajul a fost, este și va fi o boală incurabilă cu care se luptă acest campionat, denumit Divizia A, Liga 1, Superliga sau cum se va mai chema în viitor.
Scriam miercuri, cu o zi înainte de meci, că delegarea lui Kovacs e un act de sfidare din partea lui Vassaras. O decizie care calcă în picioare celebrele discursuri în care Burleanu invocă integritatea și buna guvernanță.
Când tu îl trimiți în mod premeditat să o arbitreze pe CFR chiar pe protectorul CFR-ului din ultimii ani, atunci e clar că nu fotbalul e cel care primează, ci relațiile, conexiunile, influențele.
Îmi pare bine că s-a confirmat ceea ce am scris înainte de meci. Am susținut așa: “Cine mai crede în coincidențe nefericite când e vorba despre arbitri și arbitraj să se trezească la realitate! Și să vadă că acest domeniu a rămas virusat și căpușat așa cum a fost dintotdeauna”.
Fix asta ne-a demonstrat prestația jenantă a lui Istvan Kovacs! N-ai cum să fii arbitru la Mondial, European și sferturi și semifinale de Champions League, iar la acel fault banal al lui Bauza să decizi că e al doilea cartonaș galben! N-ai cum!
Aceasta nu este o eroare. De fapt, faza în sine arată cât de mult s-au perfecționat arbitrii în a deține diverse pârghii pentru a decide rezultatul unui meci. Teoretic, apariția VAR ar fi trebuit să le diminueze puterea. Dar arbitrajul e o castă care a știut mereu să se adapteze repede situațiilor de criză.
Istvan Kovacs a ales să greșească la o fază la care știa că VAR nu poate interveni. Acordarea unui al doilea galben, chiar dacă e eronat dictat, nu e de competența VAR! Acesta nu e arbitraj, ci șmecherie, nimic altceva!
Acest gen de șmecherie l-am mai văzut în arbitrajul românesc. Sorin Corpodean și cei ca el să fie mândri, au urmaș pe măsură!
{{text}}