Caz de macaz. Nu trebuie să-ți fie simpatic Mititelu ca să nu-ți fie simpatic Kovacs pentru meciul de baraj european.
Istvan Kovacs și-a luat mina de Răzvan Vasilescu în California Dreamin. Sigur, o are meci de meci. S-a uitat de sus la băieții în albastru și le-a șoptit: You come to Cluj, you need to respect legislation. Trece-i, mă, pe linia a doua!
Și i-a trecut tot el. La peronul principal era, uzat de atâtea bătălii, mărfarul vișiniu.
Macazul a stat în cartonașul arătat lui Bauza. Cu niște minute înainte, vreo șase, Muhar a luat galben pentru un fault mult mai dur. În limbaj de gradenă i s-ar zice portocaliu.
S-a terminat 1-0, același 1-0 făcut pentru viteza favorită a CFR-ului. Cea de garare.
Sună tâmpit, însă, în contextul ăsta, problema lui Kovacs e fix că e un arbitru decent. Nu contează că-i rezervă internațională. Ai nevoie de multe calități pentru a fi numărul 10, 15, 25 european.
Așa că, la cald, craiovenii spun multe. Se leagă de locul de reședință, de conducerea CFR-ului, de lucruri pe care le-ar invoca, în orice caz, și antrenorul advers.
Însă nu trebuie să-ți fie simpatic Mititelu ca să nu-ți fie simpatic Istvan Kovacs pentru ce-a făcut aseară.
Deranjantă e și superioritatea lui, una aproape de vameș sovietic. Îl văd în copilăria cu „frontiera” unui stat abia desprins din URSS, în care aproape oricine era obligat să aștepte pe linia a doua.
O linie imaginară. O a doua era trasată între tine și el, vameșul.
El își aprindea o țigară dubioasă, o pufăia plimbând-o cu dinții dintr-un colț în celălalt al gurii, scuipa și-ți cerea, domol, să mai faci câțiva pași în spate.
Așa treceau minute. Minutele deveneau ore, orele deveneau după-amieze și seri. Prin dreptul tău mai trecea, pe prima linie, câte un „corp diplomatic” în mașini fumurii.
„Biznismen”, îți transmitea, scurt și admirativ, aflat la al doilea pachet, omul intangibil.
Diferența? În vama ex-sovietică nu aveai nici VAR, nici camere, nici emisiuni de analiză. Aveai doar o combinație dubioasă de frustrare și nerăbdare la recurenta piesă de teatru.
La decenii distanță, chit că piesa de teatru a devenit circ, combinația a rămas. Plus că e bine, totuși, că avem reluări.
{{text}}