Momente emoționante petrecute în baza de pregătire a echipei FCU Craiova. Doina Deselnicu, văduva fostului fotbalist Petre Deselnicu, inclus în galeria legendelor formației din Bănie, a fost invitată pentru a primi o Stea Onorifică din partea clubului oltean cu ocazia amplasării Stelei de Recunoștință în incinta bazei de pregătire “Tărâmul Leilor”.
Doina Deselnicu a îngenuncheat lângă steaua cu numele soțului ei și a rememorat amintiri cu Ion Oblemenco sau Ilie Balaci din perioada marii echipe ”Știința”.
”Puiul meu, iubirea mea! Puiul meu, sufletul meu, am venit la tine. Parcă ieri s-a întâmplat clipa despărțirii. Nu-mi vine să cred! Iubirea sufletului meu. Să-ți pup mâinile cu care mă mângâiai. Te-am iubit, te iubesc și te voi iubii până ajung în Ceruri, lângă tine, acolo sus. Atunci îmi voi găsi liniștea”, și-a mai răcorit sufletul Doina Deselnicu.
Femeia a fost însoțită de nepotul Codruț Craioveanu, fiul lui Gică Craioveanu din căsătoria cu Oana Deselnicu.
VIDEO. Momente emoționante cu Doina Deselnicu, soția fostului mare jucător al Științei, Petre Deselnicu
Petre Deselnicu, poreclit ”zâmbetul Craiovei”, a jucat fundaș central și a făcut parte din echipa care a câștigat primul titlu de campioană al Universităţii Craiova, obţinut în 1974. A evoluat în prima ligă, în 246 de meciuri și a marcat 12 goluri.
După 1990 a ocupat funcţii de conducere la Universitatea Craiova şi Electroputere.
Despre prietenul lui, Ion Oblemenco, spunea că: „l-am pupat de mai multe ori decât pe nevastă-mea, atâtea goluri a marcat”.
Petre Deselnicu a murit în 2003, la 56 de ani
Petre Deselnicu a decedat în 14 iulie 2003, la vârsta de 56 de ani. Gazeta Sporturilor a reconstituit ultimele ore de viață legendarului fotbalist al Craiovei.
„Doina, dă-mi o pastilă, ceva! Mă doare pieptul și parcă-mi amorțește maxilarul". E 13 iulie 2003, pe la 11:00 dimineața. Petre Deselnicu nu mai are chef de șagă.
Cel mai nostim fotbalist care a călcat vreodată în vestiarul Universității se pregătea să meargă la un magazin, să cumpere apă minerală. Într-o zi caniculară de duminică, e bine să ai o "minerală" în casă. Un șpriț de vară mai răcorește sufletul.
Doar că durerea apărută brusc i-a dat planurile peste cap. Soția îi oferă un algocalmin, Petre pare că se simte mai bine. Dă să-și aprindă și-o țigară. Nu apucă să tragă decât un fum, două. "Cuțitul" din piept îi transmite că nu-i de joacă. "Duceți-mă repede la spital!", mai apucă să spună "Talibă".
Petre Deselnicu a fost operat la inimă
Puțin după ora 13:00, e internat la „Urgența" din Craiova. Medicii de acolo îi pun diagnosticul, disecție de aortă, însă nu se încumetă să-l taie.
Se caută febril un elicopter pentru a-l transporta la Târgu Mureș. Agitația provocată în jurul său nu-l sperie. Încearcă să alunge spaima apropiaților cu o glumă: "Ho, bă, ce vă zbuciumați așa?, că nu scăpați atât de ușor de mine!".
Petre Deselnicu către Ilie Balaci: „Ai venit să mă transferi la arabi?!”
Cum elicopterul n-a fost găsit în timp util, a fost trimis cu o ambulanță la Spitalul Militar din București, unde ajunge pe seară. Aici e întâmpinat de Ilie Balaci, unul dintre "copiii" Științei pe care i-a iubit cel mai mult.
"Ce faci, Ilie, ai venit să mă transferi la arabi?!", l-a luat tare Deselnicu pe Balaci. Poanta nu le schimbă doctorilor planurile: "Dacă nu-l operăm urgent, moare sigur!".
Petre Deselnicu, pe patul de spital: „Hai să vă dau un autograf!”
Mai era nevoie de acceptul bolnavului. Dar cine și cum să-i spună?
Pricepând ce i se pregătește, nea Petrică strigă către cadrele medicale: "Hai, știu ce vreți, veniți să vă dau un autograf!".
La 22:30, se urcă pe masa de operație. Doctorii se luptă mai bine de 7 ceasuri să-l salveze. Totuși, în zorii zilei de 14 iulie, se recunosc învinși. La 5:45, inima mare a lui Deselnicu bătea pentru ultima dată. Pe 23 septembrie, ar fi împlinit 57 de ani.
{{text}}