Invitat în episodul #17 al podcastului „Profu' de Sport”, Marius Șumudică (52 de ani) a povestit cu mult umor un episod tensionat petrecut în perioada în care evolua pentru Debrecen, în Ungaria.
În 2002, Marius Șumudică ajungea la Debrecen, în Ungaria. A urmat cea mai prolifică perioadă din cariera de fotbalist, una presărată cu multe peripeții.
VIDEO. Marius Șumudică, la „Profu' de Sport”: „E groasă, stai, că pe urmă trebuie să-mi pun dinții. Bagă-te la loc!”
- După scurta perioadă de la Marítimo și întoarcerea la Rapid, ai prins cea mai prolifică perioadă, în Ungaria, la Debrecen. Ai dat o grămadă de goluri.
- Da. I-am spart în două! 36 de meciuri, 28 de goluri, 19 cu capul. Am și acum statueta acasă, se numește „Capul de Aur” (n.r. - pronunță inițial denumirea din limba maghiară, „Aranyfej”). Mi-au făcut o statuetă cu o minge lipită la nivelul capului. I-am spart în două! Așa perioadă n-am prins. A fost cea mai bună perioadă a vieții mele, ca jucător.
- Erai și un pic mai copt, fotbalistic vorbind.
- Îi spărgeam! Și ce goluri dădeam, n-am văzut în viața mea așa ceva! Venea și Tibi Selymeș cu niște „cotite” din stânga, mamă ce căpățâni dădeam! Am terminat pe locul 2, am avut o perioadă extraordinară în Ungaria. Și viață frumoasă. Eram respectat, cu toate că era boala asta pe români. A, apropo!
- Spune.
- Într-o dimineață, aud alarma pe la mașină. Când mă uit de la etajul doi, erau unii tatuați, „cefoși”, beți. Aveam un Hyundai Santa Fe. Când au văzut numărul de România, mi-au dat vreo doi pumni de mi-au rupt oglinzile, mai atârnau ălea numai de fire! Zic: „Ia uite, bă, băiatule, nu puteam s-o bag în garaj?!”. L-am văzut doar pe unul, era mai schilod, cred că era drogat sau beat. Am zis: „Pe ăsta îl «cardesc», n-am cum să nu-l rezolv!”. Da' când m-am uitat în spate și am văzut că mai sunt vreo patru „cefoși”, zic hopa! M-am băgat în plapumă la loc. Zic: „E groasă, stai, că pe urmă trebuie să-mi pun dinții. Bagă-te la loc!”.
- Dar, altfel, ți-a plăcut experiența din Ungaria.
- Senzațională! Mâncarea era senzațională, mă tratau bine, eram iubit de suporteri, de jucători.
{{text}}