Marele actor Dorel Vișan (85 de ani) a rememorat la „Prietenii lui Ovidiu” episoade memorabile pe care le-a petrecut alături de Grigore Vasiliu Birlic, unul dintre cei mai iubiți actori de comedie pe care i-a avut România.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare săptămână, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- L-ați cunoscut pe marele Grigore Vasiliu Birlic.
- Care juca pe cursele de cai și la cazinou. Mi-a povestit cum a pierdut toți banii. Când s-a angajat la maestrul Constantin Tănase acolo, se dădeau banii artiștilor de două ori pe an. La începutul și la mijlocul anului. Nu era salariu lunar. I-a dat maestrul banii. Un milion! "Am urcat în tren și-am plecat la Sinaia! La ruletă i-am pierdut pe toți. Am venit înapoi nenorocit, dar nu m-am dus acasă. «Maestre, dă-mi și restul de bani!»".
- Și?
- I-a rupt inima maestrului și i-a dat banii. "Te duci direct acasă!". "Mă aștepta nevastă-mea, că ea împărțea banii... Dar eu m-am urcat în tren și m-am dus la Sinaia! Și am câștigat două milioane! Am venit acasă și i-am dat doar un milion lu' nevastă-mea", mi-a zis. Avea șarm și un har! Aici e puterea artistului, să ai harul pe care ți-l dă Dumnezeu. Doar că sportivul beneficiază de har în tinerețe, artistul beneficiază pe sfârșit prin acumulare.
Birlic, unul dintre cei mai tari pariori din lume. Grigore Vasiliu era fiert pe cai. Hipodromul de la Băneasa, care era al treilea din lume, sau cel puțin din Europa, era unde este Romexpo acum, pavilion mare, frumos, făcut cu Regina Maria. Niciodată n-a câștigat, în viața lui. Plecau cu tramvaiul de clasa a doua, pentru că nu mai aveau niciun ban. Și mai era mare fan al lui Progresu`, se ducea și vorbea cu jucătorii
Cătălin Oprișan, jurnalist
- Referitor la vârsta dumneavoastră, îmi spuneați că aveți...
- Am 50 de ani, colegi mei au peste 80.
- Vă place să credeți că aveți 50?
- Am fost odată la un trib în Africa și șeful tribului avea vreo 98 de ani. Îl întreabă o fată. "Dumneavoastră câți ani aveți?". "37!". "Parcă...". "50". "Dar, parcă...". "Auzi, domnișoară! Cât vrei dumneata". Este acest sistem de a te opri în gândire și nu-ți mai conştientizezi anii. Dacă vrei să știi câți ani am, am un buletin, scrie acolo.
- Vă ajută chestia asta?
- Mintea trebuie stăpânită, îmblânzită. Tot ce gândim aduce alte gânduri. Și-aduce credință. Aici este problema noastră fundamentală și a lumii. Relația omului cu Dumnezeu nu este o problemă a bisericii. Biserica este numai un loc unde întâlnești cuvântul lui Dumnezeu. A crede în Dumnezeu nu este o problemă a bisericii, ci a existenței fiecăruia dintre noi.
- Spuneți-mi...
- O societate trebuie să se ocupe de sănătate, educație, cultură, istorie. Atunci este o societate sănătoasă, dar, din păcate, trăim într-o lume bolnavă! O lume a dorințelor deșarte, a lăcomiei și a rătăcirii. Noi am încălcat regulile pe care Creatorul le-a lăsat pentru armonia Universului.
{{text}}