Dorel Vișan, 85 de ani, face o oră de exerciții zilnic, e mare fan CFR Cluj și merge la meciurile de pe teren propriu, dar e dezamăgit de situația sportului de la noi
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare săptămână, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Domnule Vișan, nu știam că ați fost profesor de sport.
- Am terminat școala de învățători, dar n-am vrut să profesez. Am dat la Politehnică, dar mi-am dat seama după ce-am intrat că nu pot face față. Am renunțat după primul curs! Aveam profesori foarte severi, când s-a umplut de formule tabla nu știam unde sunt.
- Așa a fost destinul.
- Știți ce spune Goethe? "Caii destinului cunosc drumul". Am dat la Educație fizică și am profesat trei ani, apoi am ajuns la teatru dintr-o întâmplare. În perioada în care am fost profesor m-am căsătorit cu o profesoară, tot de educație fizică.
„Sportul era în atenția statului”
- Fiind profesor ați rămas cu slăbiciune pentru sportivi?
- Pentru că știu cât de greu e și la cât de multe trebuie să renunți ca să poți să faci ceva deosebit, să faci o performanță. Astăzi găsim mai puțin această pornire, dar pe vremea mea sportul era în atenția statului pentru că formează generații sănătoase. Aici e problema!
- Astăzi de ce nu?
- Nu mai avem nevoie de generații sănătoase că avem multe farmacii și ne tratăm! Când am avut hepatită C am fost în Tibet, Japonia, China, Thailanda, India ca să caut remediu... Exercițiile care se fac acolo pentru sănătate.
- Faceți exerciții și astăzi?
- O oră în fiecare zi.
- Nu vă încurcă vârsta.
- Am 50 de ani, colegi mei au peste 80.
- Vă place să credeți că aveți 50?
- Am fost odată la un trib în Africa și șeful tribului avea vreo 98 de ani. Îl întreabă o fată. "Dumneavoastră câți ani aveți?". "37!". "Parcă...". "50". "Dar, parcă...". "Auzi, domnișoară! Cât vrei dumneata". Este acest sistem de a te opri în gândire și nu-ți mai conştientizezi ani. Dacă vrei să știi câți ani am, am un buletin, scrie acolo.
Birlic și banii pierduți la cazinou
- Vă ajută chestia asta?
- Mintea trebuie stăpânită, îmblânzită. Tot ce gândim aduce alte gânduri. Și-aduce credință. Aici este problema noastră fundamentală și a lumii. Relația omului cu Dumnezeu nu este o problemă a bisericii. Biserica este numai un loc unde întâlnești cuvântul lui Dumnezeu. A crede în Dumnezeu nu este o problemă a bisericii, ci a existenței fiecăruia dintre noi.
- Spuneți-mi...
- O societate trebuie să se ocupe de sănătate, educație, cultură, istorie. Atunci este o societate sănătoasă, dar, din păcate, trăim într-o lume bolnavă! O lume a dorințelor deșarte, a lăcomiei și a rătăcirii. Noi am încălcat regulile pe care Creatorul le-a lăsat pentru armonia Universului.
- L-ați cunoscut pe marele Grigore Vasiliu Birlic.
- Care juca pe cursele de cai și la cazinou. Mi-a povestit cum a pierdut toți banii. Când s-a angajat la maestrul Constantin Tănase acolo se dădeau banii artiștilor de două ori pe an. La începutul și la mijlocul anului. Nu era salariu lunar. I-a dat maestrul banii. Un milion! "Am urcat în tren și-am plecat la Sinaia! La ruletă i-am pierdut pe toți. Am venit înapoi nenorocit, dar nu m-am dus acasă. «Maestre, dă-mi și restul de bani!»".
- Și?
- I-a rupt inima maestrului și i-a dat banii. "Te duci direct acasă!". "Mă aștepta nevastă-mea, că ea împărțea banii... Dar eu m-am urcat în tren și m-am dus la Sinaia! Și am câștigat două milioane! Am venit acasă și i-am dat doar un milion lu' nevastă-mea", mi-a zis. Avea șarm și un har! Aici e puterea artistului, să ai harul pe care ți-l dă Dumnezeu. Doar că sportivul beneficiază de har în tinerețe, artistul beneficiază pe sfârșit prin acumulare.
„Invazia de străini deranjează”
- Sport n-ați făcut deloc?
- Gimnastică în clasele mai mici, am participat doar la concursuri locale și naționale. Am avut un accident și m-am lăsat. Apoi handbal, dar nu de performanță, pentru că nu eram înalt să trag la poartă. Am o conformație mai mult de luptător, de aruncător de ciocan.
- Mergeți la meciuri?
- Sunt fan CFR Cluj, din interes personal, fiind prieten foarte bun cu unul dintre sponsorii echipei, cu Ștefan Gadola. Eu am fost cu Universitatea, dar m-am îndepărtat după ce-au plecat la Ploiești. Era ca salamul de Sibiu care se făcea la Galați.
- Ce nu vă place în fotbal?
- Că echipele românești aduc jucători din Tanganyika. Dacă e Milano trebuie să aibă jucători din Milano. Universitatea Cluj trebuie să aibă doar jucători din Cluj. Invazia asta de străini deranjează.
A scăzut foarte mult viața teatrală. Cultura națională este la pământ! Sunt elevi care nu știu cine a fost Eminescu. Îl confundă cu un jucător de fotbal. Nu se poate!
Dorel Vișan, actor
Gheorghe Dinică nu m-a suferit, ca mulți actori din București. Poate să stea unul la Teleroman și să fie genial și unul să stea la București și să fie idiot. Bucureștiul nu-ți dă înțelepciune, chiar ți-o ia
Dorel Vișan, actor
{{text}}