Manchester City a cucerit în premieră UEFA Champions League, ceea ce n-a surprins însă pe nimeni. Deoarece formația engleză, recent încoronată campioană pentru a noua oară, pornea ca favorită certă în fața lui Internazionale. Care, într-adevăr, a terminat Serie A pe locul 3, de UCL, dar la 18 puncte în spatele lui Napoli!
În măsura în care izbânda lui MC n-a surprins, a făcut-o replica peste așteptări, dârză, agresivă, a adversarei. O dată în plus, italienii au demonstrat că știu să se mobilizeze și să se apere. Să acopere terenul conștiincios încât să închidă culoarele spre careul propriu. Între altele, așa au reușit Acerbi și Bastoni să-l reducă la tăcere pe impetuosul Haaland, șters în finală. Totuși, o pasă luminoasă (către Foden) și o ocazie de gol au însemnat prea puțin pentru superstarul norvegian.
Având o posesie superioară, City a avut, normal, și ocazii de gol. Dar ale Interului parcă au fost mai mari și mai clare, echipa milaneză putând lejer invoca și ghinionul. Prilej pe care Inzaghi nu l-a scăpat. Pe lângă egoismul lui Martinez, vă amintiți faza?, Inter mai poate reclama bara lui Dimarco și, mai ales, "capul" lui Lukaku din minutul 88, scos miraculos de Ederson!
Răspunsul la întrebarea de ce s-a impus atât de greu City sâmbătă? l-a furnizat Vincent Duluc în L'Equipe. Trimisul ziarului parizian la Istanbul a notat că "Băieților lui Guardiola le-a lipsit magia cu care ne-au obișnuit". Corect, n-au strălucit.
Mai trebuie spus că, paradoxal, MC a arătat mai sigură pe ea, mai dezinvoltă, în repriza secundă. După ce a ieșit, accidentat, belgianul De Bruyne, dispecerul ei. Din clipa aceea, inamicul numărul 1 pentru Inter a devenit Bernardo Silva. De pe flancul drept, el a și centrat înapoi pentru golul lui Rodri.
Probabil că Inter s-ar fi dovedit și mai periculoasă dacă Inzaghi ar fi început cu Mkhitarian sau măcar l-ar fi introdus mai repede. Nu abia în minutul 84! E opinia lui Mircea Lucescu că fostul său elev de la Șahtior Donețk ar fi iuțit acțiunile nerazzurrilor și le-ar fi dat direcție. Vigoare și consistență. De discutat.
Fără îndoială că triumful de la Istanbul se cuvine atribuit lui Pep Guardiola. Înaintea oricui, celui pe care, inspirat, Theo Jumătate l-a numit "antrenorul antrenorilor". Personal, aș fi scris cu A, dar nu contează.
Când Guardiola a câștigat UCL în 2009 și 2011 cu Barcelona, succesele i s-au atribuit mai degrabă lui Messi decât lui. Pep a lămurit însă lucrurile acum, el fiind fabricantul și șoferul mașinii de fotbal care e Manchester City, cea mai bună din lume în momentul actual. E ceea ce i-a și permis lui Grealish, și nu numai, să se refere la "Geniul lui Pep" fără să se teamă că exagerează.
Asta în ideea că Josep Guardiola i Sala calcă apăsat pe numele legendarului Alex Ferguson, cel mai galonat tehnician din toate timpurile. Atât că Sir Alex a cucerit UCL, cu cealaltă echipă din Manchester, de numai două ori, în 1999 și 2008. La 52 de ani, Pep i-a luat-o deja înainte cu trei trofee de Champions League. Și cursa continuă.
{{text}}