Răzvan Lucescu a mărturisit cât de mare a fost presiunea pe care a resimțit-o încă din copilărie având în vedere că era fiul marelui fotbalist, ulterior mare antrenor Mircea Lucescu.
Răzvan Lucescu a fost portar la Rapid, FC Național sau FCM Bacău și are mai multe trofee câștigate în cariera de antrenor, atât cu Rapid, cât și cu PAOK Salonic, echipa pe care o antrenează în prezent. Totuși, tehnicianul în vârstă de 54 de ani spune că a resimțit mereu presiunea celor din jur, care aveau așteptări de la el având în vedere numele de familie pe care îl poartă.
Răzvan Lucescu: „Totul se datora lui Mircea Lucescu, de la examene la fetele care mă plăceau”
„Când eram mic simțeam un fel de bullying pentru că eram băiatul lui Mircea Lucescu. Mi se reamintea constant. Că școala o fac datorită lui Mircea Lucescu și a relațiilor sale, că examenele le-am luat tot așa, că fetele erau cu mine din interes, că prietenii tot la fel. La fotbal nu mai vorbesc, tot ceea ce făceam era pentru că aș fi fost băiatul lui Mircea Lucescu. Trăiești niște frustrări ...
Acum câteva zile, la Salonic, vorbeam cu băiatul meu care m-a vizitat și a deschis subiectul acesta. Mi-a zis: «Crezi că pentru mine și Marilu - fata mea - ne este ușor ca să ai în spate bunicul și pe tine, care ai reușit și ai creat o presiune uriașă în interiorul nostru?». Au rămas frustrări, dar, în final, le-am depășit, iar aici Rapidul m-a ajutat enorm”, a explicat Răzvan Lucescu la podcastul PodGrant.
Răzvan Lucescu, amintire haioasă: „M-am oprit în dreptul lui Ionel Ganea, mă gândeam să îi dau un pumn...”
Răzvan Lucescu și-a adus aminte când Rapid a câștigat Cupa României, în sezonul 2006-2007, într-o finală în care au marcat Ianis Zicu și Mugurel Buga, pe terenul celor de la Poli Timișoara, cu 40.000 de spectatori. A povestit o întâmplare haioasă cu Ionel Ganea, pe atunci jucător alb-vișiniu, fără minute jucate în finală.
„După câștigarea Cupei României, a fost o noapte albă. Trebuia să luăm avionul, pentru întoarcerea de la Timișoara. După meci, am fost la hotel și toată lumea a fost liberă să iasă. Ca o paranteză, îmi aduc aminte ce atmosferă au făcut timișorenii acolo, coregrafie de vis”. Continuarea întâmplării lui Răzvan Lucescu, aici.
{{text}}