MAKELELE nu se lasă

Claude Makelele are 35 de ani, dar e la fel de proaspăt. Şi selecţionerul Domenech se agaţă de el.

Chelsea depinde de el. Franţa depinde de el. E închizător, aleargă enorm şi recuperează minge după minge. Iar inteligenţa îl ajută să şi construiască, nu doar să distrugă. Neobositul Claude Make­lele joacă excelent la 35 de ani!



Miercuri, în finala Ligii, a fost fără cusur în faţa apărării lui Chel­sea. L-a agasat atît de tare pe Tevez încît argentinianul lui Man­chester n-a mai suportat, lovindu-l ca la karate. A mai rezistat la un body-check violent, cu Scholes, dar s-a ridicat ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat pentru a-şi relua cursele de maratonist. La Moscova, Ma­ke­lele a mai dovedit ceva: că ştie şi să lege jocul, lansînd contre cu pase milimetrice.



“NU POT SĂ TE PIERD”

Nu degeaba s-a rugat se­lec­ţio­nerul Domenech, în tribună, pe Lujniki, să nu se accidenteze. Ace­laşi Domenech refuzase pur şi simplu să-l lase pe Claude să se retragă, după CM 2006.



“Cît vei juca la club, vei fi şi la «naţională»! Nu-mi permit să pierd un fotbalist ca tine!”, i-a transmis tehnicianul, fă­cîn­du-l pe Jose Mou­rinho, atunci ma­nager la Chelsea, să-l numească pe Dome­nech “stăpîn de sclavi”.

S-a răzbunat

Patrice Evra, rezerva lui Abidal în formaţia Franţei, pierduse o finală de Ligă în 2004, cu Monaco. “Încă un eşec şi voi fi pisica neagră”, a gîndit Evra înaintea meciului cu Chel­sea. Tot el spune: “Bunul Dum­ne­zeu ne-a ajutat. Altfel, Terry ar fi mar­cat”. Şi acum e o parte din “cea mai bună echipă antrenată de Fer­gu­son”, cum în­suşi mana­gerul lui Uni­ted le-a zis jucă­to­ri­lor. Pe teren, Evra a fost foarte bun. În defen­sivă, l-a marcat la sînge pe Joe Cole. În ofen­si­vă, rai­du­rile vijelioase au făcut ravagii.



Departe de formă

Titularizat pe aripa stîngă a lui Chelsea, Florent Malouda n-a fost într-o zi prea inspirată. Cu Brown mereu lîngă el, francezul a avut o primă repriză dificilă. După pauză s-a mişcat mai mult, a intrat în combinaţii pe toată linia mediană. Şi a fost la un pas de a decide par­tida de pe Lujniki. În minutul 77, a pătruns în careu, dar, în loc să şu­teze, s-a prăbuşit lîngă un adversar, simulînd un fault. Normal, n-a obţinut penaltyul, arbitrul Lubos Michel fiind aproape de fază.