Miliardarul italian a avut parte de funeralii naționale. După o viață de dezmăț, recunoștința poporului
Domul din Milano a fost, miercuri după-amiază, gazda ultimei petreceri bunga-bunga organizate de Silvio Berlusconi. Veți spune că blasfemiez și că așa ceva nu este posibil pentru că amfitrionul nu putea supraveghea din sicriu buna desfășurare a evenimentului. Și pentru că faimosul simbol al creștinismului catolic nu putea găzdui o orgie cu prostituate minore. Cardinalii și episcopii diocezei milaneze nu ar fi fost de acord cu un asemenea sacrilegiu. Sfântul Părinte ar fi protestat! Ei, aș!
A oficia slujba de înmormântare a unui proxenet miliardar la Domul din Milano nu este o orgie în sine. Una la care a participat cernită și cernută cam toată lumea bună din Italia. Oameni politici, oameni de cultură, savanți, oameni din fotbal. Celebrități, figuri mondene, cu toții și-au luat adio de la cel supranumit Il Cavaliere. Cum se spune, i-au adus un pios omagiu.
Adunarea semăna cu o scenă decadentă din "La Grande Bellezza" a lui Paolo Sorrentino. Sau din "Casanova" al lui Federico Fellini. Funeralii naționale într-o atmosferă de film turnat la Cinecittà.
Fotbalul a avut un loc aparte în viața lui Silvio Berlusconi. Mai întâi a fost imperiul Mediaset, revoluția televiziunii comerciale în Peninsulă, apoi implicarea în fotbal, ca patron al lui AC Milan. Cocoțat pe averea obținută din afacerile Fininvest, dar mai ales pe spinarea celebrității dobândite prin fotbal, pe golurile lui Van Basten și Gullit, partidul lui Berlusconi, Forza Italia, a câștigat alegerile. Ceea ce pe el l-a propulsat în funcția de prim-ministru. În mai multe rânduri. Câștiga Milan Champions League, țup, Berlusconi era iar premier!
Implicarea la AC Milan nu a încetat însă nicio clipă și a fost to-ta-lă. Implicare în sensul pe care noi îl știm acum a fi patent Gigi Becali. Fals! Berlusconi a fost un Gigi Becali avant la lettre. Făcea totul: politica de transferări, tactica, sistemul de joc, primul "11". Voia fotbal-șampanie!! A mărturisit-o însuși mogulul că el decidea, el tăia și sugruma. Și nimeni dintre cei care au lucrat cu el, vorba vine, nu s-a grăbit să nege că se angajau ca simple marionete ale maleficului păpușar.
Iar dacă marionetele lui Becali s-au numit Bogdan Argeș Vintilă, Toni Petrea, Nicolae Dică, Bogdan Andone sau Vergil Andronache, cele ale lui don Silvio au fost Arrigo Sacchi, Fabio Capello, Carlo Ancelotti, Fatih Terim, Cesare Maldini, Clarence Seedorf. Înțelegeți? Și atunci, ce rămâne? Cum devine cazul cu modelul toxic pe care îl reprezintă Gigi Becali și pe care noi nu îl credeam posibil în marele fotbal, în lumea civilizată? Modelul miliardarului care se joacă de-a managerul și de-a antrenorul.
Cum îi mai poți zice lui Becali că sfidează competența oamenilor de fotbal când lui Zaccheroni și lui Capello le făcea echipa Silvio Berlusconi? La scară, singura deosebire dintre cei doi este aceea că Silvio a fost un antrenor mai bun decât va fi vreodată Gigi. Și că al nostru nu a fost și nici nu va ajunge prim-ministru. Bat clopotele la Dom, se aud acordurile înălțătoare ale orgii închinate orgiilor. Ne despărțim de Silvio Berlusconi și mulți dintre noi cred că ne-a părăsit un mare om. Și un mare antrenor.
{{text}}