Nu știu câți dintre voi ați văzut miercuri seară semifinala Nations League, Olanda - Croația. Un meci decis după prelungiri în favoarea croaților. Un meci în care Luka Modric a jucat nu bine, nu foarte bine, nu excelent, ci excepțional. A bifat 119 dintre cele 120 de minute! A creat, a pasat, a marcat, dar mai ales a alergat, a alergat și a tot alergat. A fost fabulos și, evident, a fost desemnat omul meciului.
Maraton de meciuri
Știam că e fotbalist de clasă mondială. Ce nu știam e cum cineva care trece de 30 de ani și se apropie de 40 devine tot mai bun, dar mai ales mai proaspăt, mai bine pregătit fizic și cu mai multă forță în picioare. Cum se poate explica așa ceva? Ar trebui să privim doar esteticul din jocul lui Modric sau ar trebui să ne punem și întrebări?
Știți câte meciuri are Luka în sezonul 2022-2023? În perioada 10 august 2022 - 14 iunie 2023 a jucat, pentru Real și Croația, 65 de partide! 65! Înseamnă o medie, în 10 luni, de un joc la fiecare 4,5 zile! Fără întrerupere, fără vacanță în acest interval. Iar la al 65-lea meci și cu mai puțin de 3 luni înainte de a împlini 38 de ani, Modric calcă în picioare o Olanda cu jucători precum Ake, Dumfries, De Jong, toți cu cel puțin un deceniu mai tineri.
O comparație cu jucătorii noștri nici nu merită încercată, Cristi Manea (CFR) și Olaru (FCSB) sunt la ani-lumină distanță, undeva în jur de 50 de jocuri, cu un sezon început mai devreme cu o lună, la care se adaugă două minivacanțe, una când a fost Mondialul și alta în decembrie-ianuarie!
35 de meciuria bifat Modric, la Real și Croația, în sezonul dinainte de a împlini 30 de ani, 2014-2015, când a fost accidentat în două rânduri
În schimb, Modric joacă la foc automat. Trec anii peste el, dar acest lucru pare să-l fortifice și să-l facă mai puternic, mai vivace, mai capabil de maratoane cum a fost acest sezon. Să fie oare gena lui cea care îi dă atâta energie? Să fie metodele de refacere pe care Real Madrid le are, fără îndoială? Sau să fie și altceva? Dacă nu putem demonstra, nici noi, nici alții, merită măcar să ne întrebăm. La fel cum probabil că unii se întrebau cum naiba Lance Armstrong putea să pedaleze, cu ușurința cu care dormea, peste munții Franței, în tururile în care Jan Ullrich și ceilalți adversari ai săi se sufocau și rămâneau fără aer încercând să țină ritmul americanului.
Infinit mai bun după 30 de ani
Ni se va explica, verde în față, că Modric e curat și, da, așa e! Foarte probabil că a fost controlat de n ori în toți acești ani. Rezultatele tuturor testelor doping au fost negative, numai că lupta cu dopajul e aproape iremediabil pierdută. De ce? Fiindcă dacă un sportiv apelează acum la substanțe care astăzi sunt permise, dar care vor apărea pe lista celor interzise de WADA peste 5-6-7 ani, atunci tot dopaj se cheamă.
Privești CV-ul lui Modric și e aproape la fel de greu de explicat ca și prestația lui fenomenală de miercuri, de la Rotterdam. Să analizăm ce a reușit Modric înainte și după ce a împlinit 30 de ani.
Înainte de 30 de ani
- 11 trofee câștigate, dintre care o dată Champions League
- o dată desemnat în echipa-tip din UCL
- 85 de selecții și 10 goluri în echipa națională
După 30 de ani
- 19 trofee, dintre care 4 Champions League
- Balonul de Aur câștigat la 33 de ani
- 3 finale majore, disputate cu echipa națională: finala mare CM (2018), finala mică CM (2022) și finala Nations League (2023)
- de 5 ori desemnat în echipa-tip din Champions League
- de 3 ori desemnat în cel mai bun "11" al sezonului în LaLiga
- 80 de selecții și 14 goluri în națională, va ajunge la 81 de partide în weekend, când va disputa finala Nations League
Privirea lui Koeman și reacția reporterului
Modric își trăiește, practic, a doua tinerețe. Sună ca un clișeu, dar e cea mai soft variantă pentru a explica metamorfoza uluitoare a acestui croat. Până și modul în care Ronald Koeman, selecționerul Olandei, îl privea după ce Luka fusese schimbat, îți spune că ceva e supraomenesc la acest fotbalist.
"Ce naiba faci de ești atât de bun și proaspăt?", părea să spună, uitându-se la el secunde bune, dar Koeman s-a limitat doar la felicitări. Nu același lucru l-a făcut reporterul care l-a intervievat după joc. "Este incredibil să ai 37 de ani și să joci și să alergi așa până în minutul 119. Te rog, lasă-mă să-ți văd pașaportul!". Da, e o altă formă de a te întreba și de a te mira de forma lui Modric. Și e bine că mai sunt și alții care se întreabă, așa cum a făcut-o și colegul Cristi Geambașu, într-un editorial pe care nu doar că l-am citit, ci l-am savurat, cel referitor la Novak Djokovic, după triumful de la Roland Garros.
Nea Imi ne-a învățat să nu ne facem iluzii
Să continuăm să ne bucurăm de ceea ce ne oferă acești mari sportivi, dar, mai ales noi, ca ziariști, să nu renunțăm să privim și cu suspiciune forma fizică ilogică a unora dintre ei. Nu de alta, dar Emeric Ienei ne-a învățat ceva de preț: "Nu vă faceți iluzii, ca să nu aveți deziluzii!". Mare dreptate ai, nea Imi! Unul dintre sportivii pe care i-am admirat cândva era Lance Armstrong, fiindcă priveam la acea vreme ceea ce făcea fără să-mi pun și întrebări, doar mi-l formasem aproape ca pe un idol. Și totul s-a dovedit a fi doar o iluzie, care s-a transformat într-o imensă deziluzie!
{{text}}