Duelul Elveția - România 2-2 a fost comentat pe GSP.ro de Ovidiu Ioanițoaia (director GSP), Adrian Florea (șef departament fotbal) și Eduard Apostol (reporter). Mai jos, opiniile lor de dinaintea meciului, de la pauză şi de la final.
Elveția - România 2-2 final
Ovidiu Ioanițoaia: Partida de la Lucerna a avut un final uluitor, de science fiction, nou introdusul Mihăilă reușind in extremis egalarea după ce Elveția o dominase categoric pe România și părea să se fi desprins în câștigătoare. Fotbalul însă te pedepsește și când nu te aștepți, iar încrederea exagerată a gazdelor, care s-au văzut câștigătoare înainte de termen, a costat scump. Sigur că trebuie să ne bucurăm, să fim încântați deoarece acest scor nesperat îi susține pe "tricolori" în cursa calificării. Pe de altă parte, n-ar strica să recunoaștem, dacă vrem să fim cinstiți, că egalul în discuție e norocos. În condițiile în care echipa noastră n-a arătat nimic 85 de minute din 90, a dezamăgit. Atât că impresiile trec și rezultatele rămân.
Adrian Florea: Scriam în avancronică faptul că Edward și-a moștenit tatăl în relația privilegiată cu Fortuna, dar niciodată nu mi-aș fi imaginat că putem scoate ceva dintr-o partidă în care am fost umiliți 89 de minute. Am păcălit din nou fotbalul - bravo, Edi! -, însă campania nu e gata. Ciupeala merge o dată, merge de trei ori, nu la infinit. Iar dacă ne târâim la Euro cu jocul ăsta, Iordănescu jr. chiar poate primi trofeul de cel mai norocos om/antrenor/selecționer din lume!
Eduard Apostol: Slab să fii, noroc să ai! De la transversala lui Bodin la cea a lui Bislimi, via golurile fantastice, scoase din joben, a lui Mihăilă. Nebănuite sunt căile fotbalului, iar remiza din Elveția este sinonimă cu un miracol. În afara aroganței gazdelor, de la selecționer începând până la jucătorii care au luat România la preț de matineu, ratând cu seninătate ocazii de curtea școlii, tricolorii - ăștia guralivi înainte de meci, prăpăstioși când începe treaba, slabi 98 la sută din partidă - au creat impresia că, prin ajutor divin, nu neapărat prin fotbal, pot ajunge la Euro 2024. Infatuarea se plătește, smerenia se răsplătește, Doamne ajută!
Elveția - România 2-0 la pauză
Ovidiu Ioanițoaia: Cum era de așteptat, nu și de dorit, meciul a început în nota de dominare a elvețienilor și a continuat așa întreaga repriză. Pe parcursul căreia naționala tricoloră a ieșit sfios și rar din propria jumătate. Complexată, parcă speriată de bombe, adesea în panică. Deși în fața unei apărări dense, care a încercat să blocheze centrul terenului cu trei stoperi, gazdele au avut mingea și ocaziile. Logic, au și înscris, "dubla" lui Amdouni certificând o superioritate evidentă. În ce ne privește, din păcate, nimic și nimeni de remarcat. Zero pe linie, secetă.
Adrian Florea: Frica naște panică, panica naște catastrofe. Poate că pe tabelă nu vom fi învinși la o diferență colosală, întrucât Dumnezeu pare echipat în galben și în seara asta. Însă la capitolul demnității fotbalistice, eșecul e deja de proporții biblice!
Eduard Apostol: 0-2 e scor periculos, putem lua și mai multe! Firavi ca niște căprioare prin Alpii elvețieni, cu o apărare șvaițer-telemea, lăsând adversarul, multietnic, să zburde în voie. Posesia e batjocoritoare la adresa României, 26 la sută noi, 74 la sută ei. Oamenii de la care așteptăm mai mult decât pot oferi: Alibec e singur, Coman își dă dedicații în cap, Ianis șters, Stanciu se sprijină pe Screciu. Nu-și merită nici măcar comentariul încă blând și hei-rupist de la Prima TV, contondent după fluierul de pauză abia. Până la urmă este diferența dintre Yakin Murat, fost multiplu campion cu Basel, ca jucător, ca antrenor, trecut și pe la Stuttgart, Fener și Kaiserslautern, cu 49 de selecții și 4 goluri pentru Țara Cantoanelor, plus că e tehnician de 15 ani, și Edward Iordănescu.
Elveția - România, înainte de meci
Ovidiu Ioanițoaia: Nu prea se pot compara echipele ce se întâlnesc azi la Lucerna din moment ce Elveția s-a calificat la nouă dintre utimele zece turnee finale europene și mondiale, iar România numai la două. Tocmai de aceea, gazdele pornind ca favorite clare, meciul constituie cea mai bună ocazie pentru "tricolori" de a demonstra că nu-s oricine. Că au valoare. Concret, va trebui ca strategia gândită de Edi Iordănescu cu cinci oameni în linia de fund să se dovedească salutară. Ca și titularizările, unele surprinzătoare, ale lui Nedelcearu, Ianis, Screciu și Alibec.
Adrian Florea: Anghel Iordănescu a fost un mare strateg. Dar și un posesor al clauzei selecționerului celui mai favorizat în momentele esențiale ale carierei. Probabil că niciodată n-am mai fi vorbit despre antrenorul secolului, dacă Bodin nu izbea transversala la Cardiff de la 11 pași sau dacă Țara Galilor n-ar fi avut atunci în poartă un măscărici cu mănuși.
Edward Iordănescu vrea să fie și el un mare strateg. Până acum, pare să-și fi moștenit tatăl doar la încuscrirea cu Fortuna. La smiorcăieli și la scuze inventate l-a depășit de mult. E cel puțin antrenorul deceniului la acest capitol.
Pentru ca lumea să-l ia în serios, Edi are nevoie de un rezultat cu adevărat mare. Ideală ar fi o calificare. Până ne vom lămuri dacă poate să ne ducă la anul în Germania, și o victorie la Lucerna ar însemna imens. Ori măcar o remiză, dublată de o prestație decentă. Vrem prea mult?
Eduard Apostol: Realitatea e crudă, ca sa scoatem ceva în Elveția, trebuie ca ei să fie mai slabi, mai întâi, apoi noi mai buni. De multe ori am fost mai tari ca niciodată, dar tot am pierdut ca întotdeauna. Să nu ne ofuscăm că Yakin et Co ne iau peste picior, n-o fac doar la fotbal, hai să ne vedem lungul nasului și să le dăm replica la final. Precizie helvetă în defensiva și ofensiva tricolorilor, avem nevoie să nu luăm gol rapid și, mai mult, să marcăm primii. E meciul confirmărilor pentru Moldovan, Drăgușin, Coman, Ianis Hagi și Alibec, să arate ca niște Rolex-uri, cum ar zice Shakira!
{{text}}