Bara lui Bodin și sprinturile lui Mihăilă

7 SCURTE. Meciul Elveția - România 2-2, analizat la cald de Cătălin Țepelin, redactorul-șef al Gazetei Sporturilor.

1. Să nu ne bucurăm?! Păi, cum așa? Ce, i s-a întâmplat cuiva să găsească 10 de lei pe jos și să se simtă vinovat că sunt bani nemunciți? Să ne bucurăm, așadar, din toată fibra pentru acest punct nemeritat, dar uriaș! Suntem prea săraci să strâmbăm din nas la cadouri scumpe.

2. Elveția a fost 3 clase peste noi. Kosovo doar cu o clasă. Și, cu toate astea, am pus câte un punct în fiecare buzunar. Acatiste, aliniere de planete sau doar noroc chior, cu superlativul lui de stadion - "bulan maxim", va conta prea puțin dacă, în final, punctele astea ne vor duce la Euro.

3. Ce-i drept, la Lucerna am fost pulverizați de adversar. Nu e ca și cum nu ne-am fi așteptat să ne domine, punctele din "dubla" cu Elveția le ștersesem din clasament încă de la tragerea la sorți. 

Ce ne-a zgâriat privirile și orgoliul au fost, din nou, atitudinea de victimă sigură, haosul generalizat și lipsa curajului. În minutul 10 fundașii aveau deja ghetele tocite de la atâtea mingi bubuite a disperare. Când vorbim despre punctul luat în Elveția ar fi decent să nu invocăm și altceva în afara norocului.

4. "Băi, Edi, tu habar n-ai ce înseamnă performanță la echipa națională! Ai fost inexistent in Kosovo și te-a făcut Elveția praf, cum să ne zici că suntem pe drumul cel bun? Nu, suntem pe un drum total greșit!". Gică Popescu se înroșește în studioul PrimaTV, într-un neașteptat acces de furie. Drumul e plin de gropi, are dreptate Gică. Discursul celui care a fost căpitanul Barcelonei e corect până la un punct, dar parfumat și cu un pic de exagerare, posibil din cauza antipatiei lui pentru familia Iordănescu.

5. Cum ar fi arătat Generația de Aur fără un strop de noroc? În '93, Bodin a trosnit transversala la 1-1 în decisivul Țara Galilor - România și ne-a tipărit biletele pentru Mondialul vieții noastre, cel din SUA. În Elveția, norocul și sprinturile lui Mihăilă pot întoarce soarta unei alte generații. 

Atunci, echipa mustea de valoare. Acum, de frustrări și neîmpliniri. Epoci diferite, combustibili diferiți. În fotbal, destinația e mai importantă decât călătoria.

6. Am criticat destul naționala și sigur vom mai avea ocazia să o facem, la cum arată lucrurile. Dar ar fi nedrept să nu dăm cu șapca de pământ fluierând admirativ cele două minunate combinații Moruțan - Mihăilă. 

Prima, centrare perfectă și șut din alergare. A doua, dribling fin, verticalizare, execuție plasată pe scurt. Superbă conexiune între "italienii" noștri! Și ce reconfortant e să mai găsești câte o perlă în noroi ...

7. Edi Iordănescu pare îndrăgostit de această imagine a sa de antrenor strivit de probleme, nedreptățit de toată lumea, dușmănit în plină glorie. 

Își poartă masca mai mereu și e tare păcat, că îi stă bine zâmbind. L-am văzut într-un cadru fugitiv după golul de 2-2, plesnea de bucurie, se luminase. 

Dacă îi place să fie acru și la victorii, fie!, o acceptăm și p-asta în schimbul calificării. Iar la toamnă ne vom bucura noi și pentru el, scriind fericiți "ne-ai învins, Edwarde!".