Jurnaliștii critică și uneori exagerează, ceea ce e firesc. Nefiresc este că foști internaționali ca Popescu și ca Viorel Moldovan vorbesc scârbiți despre națională, deși ei au lucrat sau mai lucrează în fotbalul nostru, deci sunt responsabili pentru sărăcia în care am ajuns
Meciul cu Elveția a ivit încă o ocazie pentru ca românii să arate că ei, cu cât se pricep mai puțin la fotbal, cu atât sunt mai fuduli. Naționala noastră e una dintre puținele din Europa, exceptându-i pe prichindeii continentului, care nu au folosit în etapa aceasta din preliminarii niciun jucător implicat în vreunul dintre primele cinci cele mai bune campionate. I-am fi avut pe Ionuț Radu și pe Răzvan Marin, însă ei au lipsit din cauza unor accidentări.
Echipa lui Iordănescu e a doua în clasament după patru meciuri, pe un loc care duce la Campionatul European, și a reușit, ajutată și de jocul rezultatelor, să scape de Kosovo, unul dintre competitorii principali.
România e neînvinsă și tocmai a luat un punct în Elveția, pe terenul unei naționale care ar putea oricând să le bată la ea acasă pe Brazilia, pe Argentina, pe Italia, fără ca rezultatul să reprezinte o surpriză mare. Elvețienii chiar i-au lăsat pe italieni în afara Campionatului Mondial din 2022.
Ne bucurăm pentru rezultatele bune de până acum? Păi, cum să ne bucurăm? E rușinos ceea ce s-a întâmplat! Am fost dominați în Kosovo și în Elveția și am luat punctele cu noroc. Am mai avut noroc și cu Belarus, în meciul pe care l-am câștigat la București cu 2-1. Noi nu acceptăm așa ceva, ni se pare umilitor să câștigăm cu noroc, realitatea de azi face de râs trecutul glorios în care am fost campioni europeni! Nu, e o glumă, nu am câștigat vreun Euro, l-au câștigat danezii, grecii.
Trecutul ilustru în care am avut fotbaliști care câștigau "Baloane de Aur". E tot o exagerare, românii nu au avut nici trofeul acesta pe care l-au luat sârbii, croații, bulgarii, ucrainenii. L-ar fi meritat și polonezii, doar că în ultima vreme Lewandowski a fost ignorat pentru perpetuarea concurenței Messi-Ronaldo.
Gică Popescu se referă la Edi Iordănescu și-i spune selecționerului "băi băiatule!", ca unui valet, ca unui hamal. Diferența dintre carierele de jucători e imensă și e știută, n-o poate confunda nimeni. Popescu a purtat banderola de căpitan al Barcelonei, Edi mai mult s-a jucat de-a fotbalul pe la Unirea Focșani. Diferența în antrenorat e infinită, Iordănescu junior a înregistrat deja o carieră bună în care a câștigat campionatul României și a ajutat echipe mici precum Pandurii și Gaz Metan să progreseze. Popescu nu există ca antrenor, nu a practicat meseria aceasta nici măcar într-o zi.
El a avut o școală de fotbal, iar acum e președintele campioanei României, deci nu e un observator, un suporter dezamăgit de jocul naționalei. Este un om din interior, responsabil și el pentru criză. Dacă școala lui Popescu și Farul, clubul pe care el îl conduce, ar fi produs fotbaliști mai buni, am fi avut și noi oameni la Manchester City, la Arsenal, la Bayern, n-ar fi avut doar elvețienii.
Urmează preliminarii în cupele europene. Farul, care purta atunci numele Viitorul, a participat cel mai recent în 2019, a dat peste Gent și a încasat șapte goluri în două meciuri. Ar fi bine ca în vara aceasta să se descurce mai bine, ar fi un semn că implicarea lui Popescu în clubul lui Hagi contează și că el nu e doar un critic plin de fală, că se pricepe și că are soluții pentru ameliorarea fotbalului. Că nu e bun doar ca să-l jignească pe Iordănescu, care nu a jucat cu Stoicikov, cu Guardiola și cu Romario.
"Băi, băiatule, tu nu știi ce înseamnă performanța la echipa națională!". Ce înseamnă performanța, Gică? O echipă cu jucători medii sau slabi are șanse mari să se califice la Campionatul European! Nu e aceasta o performanță?
A ajutat-o până acum norocul cu care România s-a calificat la Mondialul din 1994, același noroc care ne-a făcut să ne bucurăm de victoriile cu Columbia și cu Argentina, după meciuri care au fost niște masacre asemănătoare acestuia de la Lucerna.
Cupa Campionilor cum a fost câștigată în 1986? Cu noroc la tragerile la sorți, cu norocul de a-i avea pe englezi excluși din competiție, cu norocul lui Duckadam.
În vremurile acelea aveam fotbaliști cu mult mai buni, și totuși nu ne era rușine să ne bucurăm de rezultatele obținute cu noroc. Azi, "ăștia suntem, alții n-aveți", vorba lui Mihăilă.
{{text}}