Vișiniul este culoarea sfântă pentru toți rapidiștii, iar impresia generală este că această nuanță a însoțit clubul în întreaga sa istorie. Ideea s-a propagat mai ales datorită cărții lui Ioan Chirilă, "Glasul roților de tren", apărută în 1968 și în care cronicarul relatează povestea confecționării tricourilor de joc.
Potrivit scriitorului, una dintre soţiile celor care au fondat clubul CFR a ales culoarea vișinie deoarece a confecționat echipamentul din perdelele vagoanelor de tren, pentru că era cel mai accesibil material și era mai ușor de spălat.
de Pompiliu Constantin
Legenda s-a înrădăcinat atât de bine încât publicul giuleștean nu a conceput că echipa favorită ar fi putut purta alte culori la începutul istoriei sale. Presa interbelică și mărturiile unor fotbaliști din epocă indică faptul că Rapid a purtat pentru mai bine de 10 ani tricouri cu colorit violet.
Echipament de la Viena
"Movul a fost culoarea CFR-ului. În 1935, conducătorul Costică Bauer s-a dus la Viena și a adus niște tricouri splendide alb cu vișiniu. Din 1935 am purtat vișiniul", relata Ion Costea, care a venit în vara lui 1935 ca fotbalist la clubul din Giulești și cunoștea foarte bine realitățile din fotbalul intern.
Până la momentul 1935, giuleștenii aveau tricouri în dungi, alb cu violet, astfel că, foarte des, jurnaliștii sportivi îi catalogau și ca alb-violeții. Denumirea aceasta sau aceea de violeţi a dăinuit însă în presa vremii până în anii 1940.
Există câteva articole din anii 1930 în care jurnaliștii apelează la cognomenul vișinii, însă numărul menționărilor poate fi numărat pe degete și este explicabil prin faptul că totuși vișiniul era specific ceferiștilor. Abia după 1936 denumirea de alb-vișinii sau vișiniii este folosită frecvent pentru a-i desemna pe cei de la Rapid, iar supranumele de violeți apare tot mai puțin.
Vișiniul este posibil să fi fost culoarea unei alte echipe ceferiste, Locomotiva București, apărută în 1922, dar despre a cărei scurtă existență nu se cunosc prea multe detalii. Gheorghe Scurtu, unul dintre suporterii vechi ai Rapidului (născut în 1933), consideră că de aici s-a produs confuzia legată de culoarea vișinie, deoarece acest roșu închis era culoarea specifică instituției CFR.
Nu și-l permiteau toți
Cert este că în anii 1920 procurarea unui echipament de joc pentru o echipă de fotbal era o investiție costisitoare, iar uzura determina multe cluburi să joace cu culori diferite de cele pe care le aveau siglele lor. Așa se face, spre exemplu, că echipa Chinezul Timișoara avea siglă alb cu violet, dar a jucat mulți ani în vișiniu. Nu este exclus ca aceasta să fi fost și problema Rapidului.
În cartea "Fenomenul Rapid. Legenda continuă", Cristian Costache relatează că în 1925, echipa de fotbal a CFR-ului bucureștean este exclusă din campionat, iar printre cauze se regăsește și lipsa echipamentului. Procurarea unui rând de echipament pentru 11 sau mai mulți jucători era un demers complicat, mai ales pentru o echipă de fotbal la început de drum, fără un sprijin financiar constant. Cu atât mai mult cu cât fotbaliștii puteau avea treceri episodice pe la anumite cluburi, iar plecarea lor însemna un rând de echipament de joc mai puțin în inventarul grupării.
Oricare ar fi fost problema, este destul de clar că până la jumătatea anilor 1930, Rapid a evoluat în violet, iar după aceea a trecut la vișiniu. În vara anului 2021, culoarea violet a revenit în actualitate în Grant printr-un rând de echipament în această nuanță în amintirea anilor 1920-1930.
{{text}}