REMEMBER. Echipa masculină de volei a Rapidului a scris istorie pentru sportul românesc, câștigând de trei ori Cupa Campionilor Europeni: în 1961, 1963 și 1965
A fost odată ca niciodată... Acum, performanțele reușite de echipa masculină a Rapidului, care a câștigat de trei ori Cupa Campionilor Europeni, par desprinse din povești. Un club puternic, având câteva trofee de campioană, a intrat pe trasa ideala și a reușit câteva meciuri memorabile provenind dintr-o puternică întrecere internă în care se duela cu CCA Steaua și Dinamo. Cu o echipă în formare, feroviarii au reușit să se impună în campionatul României în 1956. Era doar anunțul formării "marelui Rapid".
Istorii din altă epocă
Epoca de aur a formației din Grant a început din 1958, odată cu maturizarea tinerelor talente: Horațiu Nicolau, Davila Plocon, Nicolae Răducanu, Ion Crivăț, Gheorghe Ferariu sau Aurel Drăgan. Pe plan intern cucerește cinci trofee de campioană consecutive, în 1959, 1960, 1961, 1962, 1963.
Dar impactul cel mai mare a fost pe plan european. În prima ediție a Cupei Campionilor Europeni, disputată în sezonul 1959-1960, Rapid ajunge până în finală, unde pierde la setaveraj contra celor de la ȚSKA Moscova.
În 1961, giuleștenii reușesc să cucerească în premieră trofeul pus în joc de federația poloneză, care donase o cupă pentru cea mai tare competiție intercluburi din Europa, inițiată la propunerea României. Donatorii promiseseră că dacă va exista o echipă care se va impune de trei ori, atunci trofeul va poposi definitiv în vitrina câștigătoarei.
În acea ediție, Rapid a reușit două victorii în finală în fața celor de la ȚSKA Moscova: 3-1 la București, în sala Floreasca, și 3-2 în deplasare. Din echipa care a ridicat trofeul deasupra capului au făcut parte Horațiu Nicolau, Aurel Drăgan, Davila Plocon, Vasile Pavel, Mihai Grigorovici, Gheorghe Ferariu, Nicolae Răducanu, Radu Constantinescu, Gabriel Udișteanu și Constantin Timirgazin. Antrenorul echipei era Gheorghe Petrescu.
Pauză de un an cauzată de Jocurile Olimpice
Coincidență sau nu, în 1962 finala a avut aceleași protagoniste, Rapid și ȚSKA Moscova. Echilibrul a dominat și de această dată dubla manșă, giuleștenii câștigând acasă cu 3-2, dar pierzând în deplasare cu 1-3.
Un an mai târziu, cele două formații s-au prezentat din nou la, de acum, obișnuita finală, Rapid reușind să se impună în ambele manșe, cu 3-0 și 3-1. Jucătorii din Giulești ajunseseră la maturitate, iar asta le dădea extrem de multă încredere,
În 1964, cele două echipe care dominaseră frumosul început al acestei întreceri continentale au luat o pauză de la finală, niciuna dintre cele două combatante neînscriindu-se în această competiție. Acest lucru s-a întâmplat pentru că 1964 era anul primului turneu olimpic de volei și cele două trupe erau baza pentru reprezentativele țărilor lor. Uniunea Sovietică a câștigat medalia de aur, în timp ce România a încheiat turneul olimpic pe poziția a patra.
Rapid și ȚSKA și-au luat revanșa un an mai târziu și au spus prezent pentru cea mai tare competiție intercluburi din Europa. În dreptul fiecăreia erau câte două cupe și cine se impusese avea dreptul să o păstreze. Surpriza a venit atunci când s-a efectuat tragerea la sorți, cele două protagoniste ale edițiilor precedente fiind repartizate pe aceeași parte de tablou. S-au întâlnit în sferturi de finală, iar giuleștenii au venit de la Moscova cu un prețios set câștigat, 3-1, în timp ce în sala Floreasca se impun cu un categoric 3-0.
Chiar dacă au trecut de ȚSKA Moscova, drumul lor spre al treilea trofeu nu a fost presărat cu petale de trandafiri. În semifinale s-au duelat cu SC Leipzig, echipă care se impuse în această competiție în 1964. Au câștigat turul cu 3-0, dar au cedat returul cu 0-3, prezența în ultimul act fiind obținută la punctaveraj.
Cupa a fost confiscată la Bruxelles
În finală i-a așteptat formația bulgară Minior Pernik. Fiecare dintre cele două echipe câștigă acasă cu același scor, 3-1, iar regulamentul prevedea atunci disputarea unui al treilea meci pe teren neutru. Pe 13 iunie 1965, la Bruxelles, într-un joc-maraton în care Nicolau, Plocon, Drăgan, Ferariu, Grigorovici, Bărbuță, Pavel, Costinescu, Ardelea și ceilalți au fost conduși cu 2-1, dar campionii României au reușit să întoarcă partida și să se impună cu 3-2. Astfel, Rapid București s-a întors acasă cu mult râvnita Cupă, care se poate vedea și în zilele noastre în vitrina clubului din Giulești.
Balul voleiului masculin românesc
"Marele Rapid" a ajuns în finală și în 1966, și în 1967, unde a dat peste rivalii de la Dinamo, care au învins de fiecare dată în două finale disputate cu peste 12.000 de oameni în tribune la Romexpo. Tinerii, apoi maturii jucători giuleșteni ajunseseră aproape de finalul carierei. Bilanțul lor va rămâne unic în istoria alb-vișinie. Ultimul trofeu de campioni a fost cucerit în 1966, iar de atunci nicio altă garnitură rapidistă nu a mai triumfat în întrecerea internă.
Din postura de antrenor, fostul mare jucător Aurel Drăgan a încercat în anii '70 să readucă strălucirea trecută a "marelui Rapid", dar cea mai bună performanță a fost clasarea pe poziția a doua în 1972, un an în care antrenorul a trebuit să intre și în teren. Gloria însă nu s-a întors.
În sezonul actual, 2022/2023, echipa masculină de volei a clubului din Giulești s-a clasat pe poziția a cincea.
7finale de Cupa Campionilor Europeni a disputat echipa masculină a Rapidului, câștigând trei și pierzând patru
12trofee de campioană națională a câștigat echipa masculină de volei a Rapidului, în 1939, 1949, 1950, 1955, 1956, 1959, 1960, 1961, 1962, 1963, 1965, 1966
{{text}}