Avertismentul lui Carragher

Fotbalul este cumpărat en gros și en detail de bogații din zona Golfului. Atacul saudiților la Bernardo Silva este simbolic pentru noua ordine

Jamie Carragher a jucat de 508 ori în 17 ani pentru Liverpool FC. Numai pentru Liverpool. Fidelitate absolută care odinioară era un titlu de noblețe, iar astăzi pare ceva suspect. De aceea remarca lui legată de un posibil viitor transfer al lui Bernardo Silva în Arabia Saudită nu trebuie să surprindă.

"Bernardo Silva este în anii lui de vârf și a fost unul dintre cei mai buni jucători din Europa în ultimii cinci ani. Nu eram îngrijorat de faptul că saudiții transferă jucători de peste 30 de ani. Am fost un pic îngrijorat când am văzut că iau jucători ca Ruben Neves, dar, dacă se întâmplă acest lucru (n.r. - transferul lui Silva), va fi o schimbare radicală. (...) Saudiții au preluat golful, marile lupte de box și acum vor să preia fotbalul! Acest «sportswashing» trebuie oprit!"

Asumarea spiritului critic

Înainte să aprofundăm spusele lui Jamie, să ne familiarizăm puțin cu personajul. După o carieră încununată de câștigarea Champions League în 2005, fostul mijlocaș defensiv cioplit din material dur Jamie Carragher s-a transformat într-un comentator nuanțat al fotbalului din era transferurilor-mamut. 

Alături de alte nume grele, ca Gary Lineker sau Gary Neville, Carragher ilustrează un ascuțit spirit critic, dublat de o înțelegere intimă a fenomenului. Asumarea unei astfel de ocupații, altfel foarte la modă printre "foști", este posibilă fiindcă oameni precum Carragher sau Lineker au avut grijă ca după ce s-au lăsat de fotbal să se construiască și altfel decât cei mai mulți dintre "foștii" noștri.

Leonardo și Leo

Are Carragher motive serioase să fie îngrijorat? Și dacă da, ce se poate face împotriva operațiunii de sportwashing, care așa cum îi spune și numele este spălarea imaginii (și) prin sport? Saudiții, qatarezii și ceilalți șeici sau emiri cocoțați pe imense pungi de petrol au bani să cumpere orice. 

De la opere de artă inestimabile, ca Salvator Mundi al lui Leonardo da Vinci (care se pare că este un fals sau, în cel mai bun caz, un tablou pictat de un discipol al maestrului) la fotbaliști legendari. Le-a ieșit cu Cristiano Ronaldo, nu le-a ieșit cu Messi. Transferându-se la Inter Miami, argentinianul a avut totuși puterea să aleagă altceva în locul unui acvariu cu pești de aur hrăniți cu praf de diamant.

Câștigul în centrul universului

Nu că Leo ar fi un ambasador al muncii patriotice pe planetă, dar alegerea lui oferă o alternativă. America este un teritoriu pe care fotbalul nu a prins niciodată, dar reprezintă perpetua atracție a lumii care se înnoiește. Și sigur că este o iluzie că alarma dată de Carragher va schimba ceva. 

Lumea recentă s-a construit altfel și a pus definitiv câștigul în centrul universului. Ca afacere universală, fotbalul nu putea ieși din regulă. Într-adevăr, numai tentativa de a-l transfera pe Bernardo Silva de la City în Arabia Saudită este în sine o lovitură-avertisment pe care zonele exotice o dau lumii tradiționale a fotbalului. Vechea aristocrație este amenințată de noii îmbogățiți. Este o poveste care se repetă de secole.

Breșa

Până acum, în Golful care a cumpărat golful și boxul ajungeau numai vedete aproape de pensie. Antrenori celebri care nu își mai găseau de lucru. Când breșa este încercată cu un fotbalist de 28 de ani, cel mai bun al lui City în sezonul abia încheiat, alături de Ilkay Gundogan, ne aflăm în fața debutului altei ere. 

Lumea lui Jamie Carragher și a multora dintre noi este iremediabil pierdută. Marile cluburi sunt deja ale lor, competițiile planetare la fel. Să ne obișnuim cu ideea. În fond, nu ne obligă nimeni să ne facem concediile în Dubai și ne uităm la acest fotbal surogat.