Canotoarea Ionela Cozmiuc, campioană mondială și europeană: „Adrenalina din concurs te face să uiți de greul antrenamentelor”

Ionela Cozmiuc (28 de ani), multiplă medaliată mondială și europeană, vorbește despre sportul său care i-a adus momente de fericire, dar și unele de tristețe.

Pare firavă, subțire, dar aspectul fragil induce în eroare. Ionela este, de fapt, cea mai puternică sportivă din proba ei. O spun rezultatele din ultimii ani, fie că a fost vorba de dublu vâsle categorie ușoară, fie de simplu, unde a trecut de un sezon și jumătate. 

„Este numai mușchi și voință”, așa o descria Elisabeta Lipă, președinta federației, punând în cuvinte un adevăr care iese la iveală cel mai pregnant în competiții.

Acolo nu mai este canotoarea de 1,79 metri și ceva mai puțin de 60 de kilograme. Se transformă într-o războinică de oțel, captivă doar în misiunea ei de a trece prima linia de sosire. 

Stăm de vorbă în părculețul dichisit de la Complexul Sportiv din Snagov, cu aleile curate, bănci lustruite și ghivece din care izbucneșc movul aprins al petuniilor și roșul bogat al mușcatelor. 

Abia a încheiat antrenamentul de dimineață. E perioada de încărcare, ședințele de pregătire sunt mai dure, la final nu-ți dorești decât să faci un duș și să dormi câteva ore, ca să alungi furnicăturile din mușchi.

Ionela Cozmiuc: „Nu cred că un om normal ar reuși să stea în cantonament 10-11 luni din 12”

Pentru Ionela, ca și pentru majoritatea membrilor lotului național, toate acestea sunt rutină. Una asumată. Și singura cale de a ajunge la medalii: muncind din greu. 

„Să stai în cantonament 10-11 luni din 12, să muncești 6 ore pe zi, câte două antrenamente pe zi, în fiecare zi, mai puțin o singură după-amiază pe care o avem liberă fie sâmbăta, fie duminica. Nu cred că un om normal ar reuși să facă acest lucru", spune cu un zâmbet sportiva în vârstă de 28 de ani.

Iar rezultatele s-au văzut. Dublă campioană mondială la dublu cu Gianina Beleagă în 2017 și 2018, a adunat alte trei medalii de aur prețioase la simplu categorie ușoară: două titluri europene, 2022 și anul acesta, și unul mondial, sezonul trecut, la Racice. 

Povestea a început însă de mult, aproape clasic, atunci când un antrenor a intrat în clasă, a observat-o și a întrebat-o dacă ar vrea să meargă la canotaj. Iar ea, cu acea dârzenie pe care o pot avea doar fetele de 14 ani, a răspuns: da.

- Ionela, cum ai ajuns la canotaj și cum ți-a fost să pleci de acasă?

- La canotaj am ajuns în urma selecției, cum ajung toți canotorii români. Eram în clasa a 8-a când a intrat în clasă domnul Cristian Maleș, antrenor la Orșova. 

A ridicat toată clasa în picioare, m-a văzut pe mine, m-a măsurat, a spus că sunt în parametrii optimi pentru canotaj și m-a întrebat dacă aș vrea să încerc, iar eu am spus da, sigur. Tot timpul am fost deschisă la nou și parcă voiam așa, să plec de acasă, să văd și altceva. Și mi-a spus da, dar vezi că acolo e de muncă.

- Și ce ai răspuns?

- I-am spus că nu de muncă mă tem eu, că toată vara merg la fân! Munca nu este o problemă. Mama mea nu era acasă, era plecată în Spania, am mers cu dumnealui acasă și i-am spus tatălui meu că are două variante: ori mă lasă, ori mă duc, așa că nu prea a avut de ales. Bunicii m-au susținut și ei foarte mult. Marți m-a selectat și vineri am plecat la Orșova.

Prima competiție nu se uită pentru Ionela Cozmiuc

- Cum a fost să te adaptezi acolo?

- Mie mi-a plăcut foarte mult pentru că am intrat într-un colectiv de oameni înalți, nu mai eram „scara bisericii", „schija", „prepeleac", „prăjină" și alte apelative din-astea drăguțe (râde), pe care le primeam din partea colegilor. Acolo eram în mediul meu, puteam să mă desfășor și am prins foarte repede și mișcarea, mi-a plăcut încă de la început.

- Ai tăi veneau să te viziteze?

- Da, au venit de câteva ori să mă viziteze. Nu a fost o problemă, vorbeam la telefon, știau despre mine, mergeam acasă în vacanță și eu nu am fost un copil cu dor de casă, de părinți. Mi-a fost dor, dar nu la modul să mă încurce.

- În ce moment ai realizat că vrei să faci lucrul ăsta în mod serios?

- Prima dată am ieșit campioană națională, după două luni de sport! La juniori trei cu o fostă colegă, Violeta Mihai, prima mea colegă de dublu. Ea făcea canotaj de vreo șase luni, ne-au pus împreună în aceeași barcă și am câștigat Naționalele la Năvodari. Eram așa de bucuroasă de parcă am câștigat un Campionat Mondial și de atunci mi-am propus s-o iau treptat și să câștig cât mai multe competiții și, de ce nu?, să ajung la cel mai înalt nivel în acest sport.

- Ce ți s-a părut greu și ce te-a atras?

- Grea este rutina antrenamentelor, pentru că faci același lucru. Antrenamentele sunt din ce în ce mai dure, mai ales în ultimii ani, chiar foarte dure. Însă este bine că am luat-o treptat, că am acumulat și experiență, și maturitate și noi știm să gestionăm greul. Cel puțin eu îl gestionez destul de bine. Apoi, adrenalina asta pe care ți-o dă competiția, te ține în priză, te face să uiți de greul antrenamentelor.

- Ai pomenit de prima competiție câștigată, când a fost prima mai importantă de care îți amintești și care este un reper?

- Campionatul European din 2012. Atunci am prins lotul, junioară mică fiind, am tras tot dublu cu Ioana Vrânceanu, care pe atunci era vâslașă, și am câștigat medalia de argint. A fost o experiență foarte frumoasă și îmi amintesc cu drag de ea.

- Medaliile au continuat la juniori, tineret până ai ajuns la lotul mare.

- Am început categoria ușoară alături de altă colegă, Andreea Asoltanei, cu care am tras și la juniori, dublu și mai apoi la tineret, am avut medalii, iar în 2015, când a venit domnul Cristian Maleș antrenor aici, la lot, i-a propus Gianinei Beleagă. 

Ea atunci chiar se gândea să renunțe la canotaj deoarece nu era nici de open și nici de categorie. Și așa am ajuns într-o barcă. A fost o selecție făcută între mine, Andreea, Gianina și am ajuns să trag eu cu Gianina. Doi ani mai târziu, am reușit să câștigăm titlul mondial la categoria tineret, la seniori și titlul european la categoria tineret.

Întâlnirea cea mai frumoasă pentru Ionela Cozmiuc

- În acel an 2017, când ați câștigat toate aceste titluri, cum s-a făcut trecerea spre Mondialele de seniori de la Sarasota?

- Noi nu aveam foarte mari așteptări. Ne doream să ne facem cursele cât mai bine. Cred că nici nu eram conștiente de potențialul nostru. Am văzut că în concurs am mers de la cursă la cursă mai bine, iar în final am spus că o să dăm tot ce avem și ce o să fie o să fie. 

Când am întors capul în ultimii 750 de metri și am văzut că noi conducem cu o barcă, am zis că murim cu ele de gât și de aici nu ne mai bat! Și într-adevăr am câștigat, chiar dacă la câteva sutimi. Am fost singurele de la tineret din acea finală, a fost o medalie foarte mult dorită și foarte valoroasă pentru noi.

- La momentul respectiv a fost o medalie importantă și pentru canotaj fiindcă era o perioadă mai puțin fericită. Ați simțit descătușare, presiune din acest motiv?

- Până în acel moment n-am simțit pentru că nimeni nu cred că se aștepta să câștigăm acest titlu. După aceea, nu pot să spun că am simțit presiune din exterior, presiune ne puneam chiar noi pentru că voiam să repetăm figura și munceam mai mult, mai serios. Și am reușit să îl câștigăm și în 2018.

- Să repetați a adus mai multă bucurie atunci, venind ca o confirmare pentru voi?

- Da, clar, bucuria a fost mai mare, cu atât mai mult cu cât cu o cursă înaintea cursei noastre au tras băieții, soțul meu, Marius, cu Ciprian, și ne-am întâlnit pe podium. A fost, cred, cel mai frumos moment din toată cariera noastră sportivă.

- Au fost momente de vârf și a fost și dezamăgire. Care ar fi pentru tine un moment mai dureros?

- Sunt foarte puțini sportivi de performanță care au doar concursuri câștigate și numai medalii de aur la gât. Cred că unul dintre cele mai dificile momente a fost la Jocurile Olimpice de la Tokyo, când ne-am întors acasă fără medalie, însă am avut un an foarte greu, cel de dinainte. Gianina a fost foarte mult timp accidentată, am refăcut cu greu echipa. Nici la Jocuri nu era în cea mai bună formă a ei, în continuare avea dureri de coastă. Timpii noștri au fost unii foarte buni.

- Iar finala a fost o nebunie.

- Toată finala a fost într-o secundă și 80 de sutimi, cred că mai ține puțin și de noroc, și de șansă, și de Dumnezeu, planete, nu știu, toate trebuie să fie aliniate ca să poți da maximum în acea zi și în acel moment. Noi am venit pe șase, însă pot să spun că acum am trecut peste momentul Tokyo, privesc către Paris, deși am dat noi o declarație chiar după finală și am spus că Parisul nu mai pare așa departe. 

Atunci cred că am spus-o din durerea aceea a neîmplinirii, după ce am ajuns în cameră mă întrebam Doamne, ce-am spus?, că nu mai stau eu până la Paris nici să mă bați. Însă uite că lucrurile s-au aranjat în așa fel încât dacă mă ajută Dumnezeu o să particip și la Jocurile Olimpice de la Paris.

În cursă le simți pe adversare, le vezi cu coada ochiului și atunci când intri în spațiul tribunelor, auzi verva aceea, gălăgia și efectiv absorbi energia de la tribună și o transmiți în pală. 



-Ionela Cozmiuc

Ionela Cozmiuc speră să se reunească cu Gianina Beleagă

- Am aici o declarație pe care am notat-o: atunci, după finală, ai spus că sunteți niște bucovinence puțin nebune și sadice, că vreți să continuați până la Paris. Menții această descriere?

- La oboseală ce mai spune omul... Este clar că undeva nu suntem cu toate țiglele pe casă (zâmbește). La asta cu sadismul probabil că mă refeream la durerea pe care o simțim la fiecare antrenament când crezi că mușchiul ți se desprinde de pe os. În continuare sunt în această horă și sper să duc cu bine până la Paris.

- Sperați să vă reuniți, dar pentru asta ar trebui ca Gianina să ajungă în formă.

- Da, da, ea s-a întors în canotaj. Toată lumea ne întreabă când ajungem în barcă. Eu cumva vreau să o protejez și prefer să spun, și este și adevărul, că ea trebuie să-și revină mai întâi, să intre în formă. 

Nu pune nimeni presiune pe ea, are tot timpul la dispoziție. Nu trebuie să fie mâine în barcă. Ultima șansă de calificare este la Lucerna anul viitor, deci are o perioadă destul de lungă de a se pregăti. Eu acum ies în barcă cu mezina lotului, Mari Dumitru. Barca merge peste așteptările mele și e clar că dacă Gianina va intra în această barcă, va fi foarte bine.

- Te-ai reorientat spre proba de simplu în 2022. Ți-a fost ușor să faci acest switch?

- Mie mi-a fost simplu să trag simplu (zâmbește). Eu știam ce potențial am. Mi-a fost mai greu cu adaptarea la singurătate. Mie întotdeauna mi-a plăcut să fac echipă, am fost și sunt un om de echipă, eu cel puțin așa consider, însă nu prea am avut de ales. Așa că am dat tot ce am putut în simplu și rezultatele s-au văzut.

- Ai avut pe cineva, un antrenor care s-a ocupat în mod special de tine pentru proba asta?

- Eu tot anul trecut și până în acest an, și de când sunt la lotul olimpic, m-am antrenat cu domnul Vasile Măstăcan, căruia îi și mulțumesc, eu sunt motănelu\', știți dumneavoastră (salută spre cameră). Începând de anul acesta mă antrenez cu domnul Ciprian Atomei. Ne înțelegem foarte bine, fiecare știe ce are de făcut, așa că pe partea aceasta nu prea sunt probleme.

- Din cele trei curse pe care le-ai câștigat, două anul trecut și cea de anul acesta de la Europene, mereu a fost cam așa, ai venit puternic pe final. Este însă vorba de a-ți face cursa ta, să-ți menții ritmul tău, reperele tale, nu-i așa?

- Exact. Noi, înainte de concurs, facem un grafic împreună cu Antonio. Antrenorul nostru ne spune unde putem îmbunătăți, cum trebuie să fie parcursul nostru, ce trebuie să facem în funcție de adversarii pe care îi avem. Și atunci noi știm exact în fiecare punct al cursei cum suntem și ce avem de făcut mai departe. Faptul că eu câștig pe finiș nu este o întâmplare sau că trag eu mai tare. Adversarele mele acolo cedează. Și eu știu lucrul acesta!

- Cât înseamnă aceste medalii individuale? Au un gust diferit, au o valoare diferită pentru tine?

- Da și nu. Sunt foarte importante, deoarece dovedesc strict valoarea mea, dar și cele pe care le-am câștigat în dublu sunt la fel de prețioase.

VIDEO. Ionela Cozmiuc: „Emoțiile sunt foarte mari la start”

Ionela Cozmiuc a explicat prin ce stări trece în cei 2000 de metri ai unei curse. „O să râdeți, dar nu ultimii metri sunt cei mai grei. Cel mai greu este startul. Și minutele dinaintea startului, când eu, cel puțin, mă întreb ce caut eu aici, cine m-a adus? Emoțiile sunt foarte mari, chiar dacă le gestionez și le țin sub control. Psihicul și subconștientul îți pun semne de întrebare, însă după ce se face culoarea verde la semafor și efectiv iei startul, nu faci decât să reciți o poezie foarte bine învățată acasă, așa că dacă ești foarte bine pregătit, lucrurile nu au cum să nu meargă bine", a spus ea. 

Dar la final ce simte? „Bucurie. Dureri de picioare. Bucuria lucrului bine făcut”.

Sunt foarte puțini sportivi de performanță care au doar concursuri câștigate și numai medalii de aur la gât. Cred că unul dintre cele mai dificile momente au fost Jocurile Olimpice de la Tokyo, când ne-am întors acasă fără medalie. 



- Ionela Cozmiuc

Ionela Cozmiuc și povestea șosetelor tricolore

Canotoarea în vârstă de 27 de ani se face remarcată la festivitatea de premiere cu șosetele sale colorate. Este o poveste care a început în 2017. „Gianina le avea în bagaj la Sarasota. Noi am tras cu două perechi de șosete. Cum trebuie să ai șosete la fel, am zis că dacă o să fim pe podium, ne dăm șosetele jos și să avem tricolorul în picioare. Și după aia le-am repurtat la fiecare competiție”, a explicat Ionela. 

Un obicei pe care l-a menținut și la simplu. „Port tot timpul șosetele cu tricolor, cele pe care domnul Ilie Pană de la Laboratorul de șosete le-a făcut special pentru noi, pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo. Sunt foarte frumoase și confortabile și este o firmă românească, așa că de ce să nu îi facem puțină reclamă?”. 

Eu știam ce potențial am. Mi-a fost mai greu cu adaptarea la singurătate. Mie întotdeauna mi-a plăcut să fac echipă, am fost și sunt un om de echipă. 



- Ionela Cozmiuc

CV Ionela Cozmiuc

• Născută pe 3 ianuarie 1995
• Are 1,79 m și 60 kg
• PALMARES
• Campionate Mondiale de juniori: argint la dublu vâsle 2012
• Campionate Mondiale de tineret: aur la dublu vâsle categorie ușoară 2017, argint la dublu vâsle categorie ușoară 2014
• Campionate Europene de tineret: aur la dublu vâsle categorie ușoară 2017
• Campionate Mondiale: aur la dublu vâsle categorie ușoară 2017, 2018, la schif simplu categorie ușoară 2022
• Campionate Europene: aur la schif simplu categorie ușoară 2022, 2023, bronz la dublu vâsle categorie ușoară 2020

Citește și: