Giuleștenii au avut de suferit și pe timpul monarhiei, și pe în vremea comunismului.
de Cristian Costache
Găsești de toate printre nenumăratele povești ale "Centenarului", cu bune și cu rele. Câteva dintre ele susțin ideea, exagerată totuși uneori, că Rapid a fost o piatră în pantoful "sistemului" (oricare ar fi fost el).
În semifinalele ediției '37-38 a Cupei, pe 15 mai 1938, Rapid bate Venusul cu 2-1, după prelungiri, eliminând echipa temutului general Gabriel Marinescu. Numai că respectivul, prefect al Bucureştiului, preşedinte al "negrilor" şi "vice" la Federaţie, face contestaţie, acuzând arbitrajul.
Mai mult, Marinescu dă dispoziţie să-i "salte" de la restaurantul Luther pe Baratky, Vintilă, Auer și Raffinsky, după cheful de victorie. Marinescu îi invitase "la o discuţie pe marginea meciului", însă rapidiştii au fost lăsaţi să aştepte până ce prefcctul şi-a făcut timp să-i primească.
Alarmat de procedura "Împăratului", Costică Bauer, conducător care făcea totul la Rapid, a simţit momentul şi, conştient de puterea lui Marinescu, a cerut rejucarea partidei! Generalul i-a mulţumit lui Bauer, felicitându-l pentru fair-play, iar giuleştenii au plusat, propunându-i lui Marinescu funcţia de preşedinte de onoare! Ofertele au fost acceptate și meciul s-a rejucat pe 21 mai, tot în Giuleşti, unde Rapidul s-a răzbunat pentru umilinţele îndurate: 4–2.
"Pierdeți sau plecați la Sighetu Marmaţiei!"
Decenii bune mai târziu (episod povestit de Marian Rada), pe 22 septembrie 1985, trebuia să vină în Giuleşti echipa altor generali, Steaua. Înaintea jocului, vreo 6-7 jucători (printre care Toader, Bacoş, Goanţă, Ţâră sau Cârstea) au fost ameninţaţi că vor fi luaţi în armată şi trimişi la Sighetu Marmaţiei. Condiţia ca ei să fie lăsaţi mai departe la Rapid a fost aceea ca meciul cu Steaua să fie pierdut.
Damaschin II a deschis scorul în min. 22 şi giuleştenii conduceau cu 1-0 la pauză. După odihnă, dintr-odată, Rapid a "schimbat liniile", fundaşii centrali devenind atacanţi şi invers! T. Stoica a plecat în slalom de la centrul terenului, egalând în minutul 63, pentru ca, în prelungirile jocului, după "eforturi concertate", Belodedici să reuşească, în sfârşit, golul victoriei steliste.
Acuzați de viol!
În același campionat, înaintea jocului cu Dinamo (27 aprilie 1986), rapidiştilor le-a fost dat să retrăiască vremuri demult apuse, când prefectul Marinescu tăia și spânzura. Provincialii din lotul giuleştean erau cazaţi la un cămin de nefamilişti din Gara de Nord. Cu trei zile înaintea meciului, Miliţia a arestat şase dintre ei, acuzându-i de un presupus viol asupra unei fete de 18 ani!
Liţă Dumitru, Ţâră, Toader, Bacoş, Drăghici şi Goanţă au fost "săltaţi" din cămin şi duşi la Circa de Miliţie a sectorului 1, unde au fost pozaţi cu tăbliţe în genul infractorilor sadea şi luaţi la întrebări, separat!
Liţă povestea cândva: "L-am sunat imediat pe Valentin Ceauşescu şi acesta mi-a spus să stau liniştit, că e vorba de o înscenare. Când m-a luat la întrebări maiorul acela, m-am cam repezit în el şi i-am spus că sunt om la 36 de ani, am familie şi nu vreau să se audă aşa ceva despre mine. L-am rugat să-i lase pe băieţi în pace, că nu e nimic adevărat.
El a întors-o, oarecum, şi mi-a zis că, de fapt, eu nu eram bănuit, dar fusesem chemat să spun dacă ştiu ceva".
Jucătorii au petrecut până la urmă noaptea aceea la circă, fiind eliberaţi a doua zi. Unul dintre "infractori", Goanţă, a fost şi autorul golului victoriei de a doua zi, după ce a driblat întreaga apărare a lui Mircea Lucescu şi aproape că a intrat cu mingea-n poartă, la peluza dinspre teatru!
{{text}}