I-a bătut obrazul!

Imediat după egalul norocos de la Lucerna, am scris că selecționerul elvețian l-a ajutat, fără să vrea, pe cel român. În sensul în care, considerând că și-a urcat sacii în căruță, Murat Yakin a schimbat în repriza secundă, inclusiv în minutele de final, 5 titulari! 

Mai ales substituirea fundașului dreapta Fernandes le-a costat scump pe gazde. Întrucât înlocuitorul acestuia, Schar, n-a reușit să-l împiedice pe Mihăilă să realizeze "dubla".

Nu doar eu am remarcat eroarea comisă de un Yakin prea sigur pe el și pe elevii lui. Într-un interviu apărut în Blick, cel mai citit ziar din Țara Cantoanelor, directorul tehnic al federației din Berna, Pierluigi Tami, nu s-a sfiit să-l tragă de mânecă pe Yakin. 

Ex-secundul neamțului Ottmar Hitzfeld la prima reprezentativă helvetă, calitate în care, de necrezut, a fost desemnat cel mai bun antrenor al anului 2011!, Tami nu l-a menajat deloc pe MY.

Asociind schimbările în discuție cu "Un risc ce nu a dat roade", omologul lui Stoichiță i-a bătut obrazul lui Yakin. L-a avertizat deschis că "e cel dintâi care trebuie să-și recunoască greșelile".

Mărturisesc că discursul cu pricina m-a surprins, dar numai pe mine? Presupun că nu, din moment ce la noi nu se obișnuiește ca unul dintre conducătorii federației, ce e Tami în Elveția, să-l critice în presă pe selecționer. Să-l someze să justifice în fața suporterilor de ce a luat o decizie ori alta. Eventual, și să-și pună cenușă în cap. Să se scuze.

Aici, nu se întâmplă așa ceva prin tradiție. Cu atât mai puțin, chiar exclus, de când la Casa Fotbalului taie și spânzură Burleanu, mincinosul care a promis solemn că stă maximum două mandate ca președinte și e deja la al treilea, care nici el nu pare a fi ultimul! 

Sub Burleanu, selecționerii nu-s chemați la ordine, nu le cere nimeni socoteală ce și cum. Dimpotrivă, sunt tratați cu mănuși, ca niște bibelouri. Prietenește, îndatoritor. Nu le zice nimeni dă-te mai încolo, darămite să le reproșeze ceva în public.

Haideți, fie și fugar, să ne reamintim. Cel mai generos plătit tehnician din istoria naționalei, Daum a încercat să modernizeze, dar nu l-au servit rezultatele, cele mai proaste all-time. Într-un târziu, FRF l-a demis, nu însă din proprie inițiativă, ci la presiunea mass-media și a fanilor. 

Pe lângă Rădoi, care și el a dezamăgit, dar măcar a avut demnitatea să se retragă, Burleanu et Comp. au insistat să continue de parcă l-ar fi pierdut pe Guardiola!

Și tot așa. Deși nu și-a îndeplinit obiectivul, asta și din cauza lipsei de valoare a jucătorilor, Edi Iordănescu a rămas la cârma "tricolorilor". După cum, exemplul cel mai recent, nici Săndoi nu-i în grafic la U21, alt corijent. Și așa mai departe.

Ați auzit ca un federal, șef mai mare ori mai mic, să iasă în public cu vreo observație la adresa vreunuia dintre cei enumerați? Eu nu. Tocmai de aceea, n-ar strica să ne întrebăm dacă nu cumva această îngăduință exagerată, să n-o numesc cocoloșeală, nu-i face fotbalului nostru mai mult rău decât bine? 

De ce alții pot vorbi deschis, cazul elvețienilor, iar noi nu? De ce și până când?