Ovidiu Herea (38 de ani) a renunțat la cariera de fotbalist profesionist și a luat-o pe drumul antrenoratului. În exclusivitate la „Prietenii lui Ovidiu”, fostul mijlocaș a povestit cum a avut loc transferul de la Rapid la Sion și cum a renunțat la 200.000 de euro pentru a pleca din Liga 1.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată miercuri, în fiecare săptămână, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Ovidiu, ai jucat în Giulești și destul de mult, dar apoi ai fost transferat la Sion. Ai plecat într-un moment greu!
- La Rapid începuseră problemele cu insolvența, cu falimentul, nu mai luasem bani de foarte mult timp. Țin minte că eram acasă, cu câțiva colegi din echipă, făceam un grătar. Am primit un telefon din străinătate, erau cei de la Sion.
- Te-au sunat direct pe tine?
- Mi-au spus că mă urmăresc de foarte mult timp și că-și doresc să ajung acolo. Prima oară am luat-o în glumă. M-au întrebat când ne putem vedea să discutăm detaliile contractului. Le-am spus că am contract cu Rapid și e foarte greu să plec. Am închis telefonul și m-au sunat din nou în cinci minute.
- Au insistat să te transfere.
- M-au întrebat dacă pot să iau avionul a doua zi, să vin la Sion să discutăm. Era imposibil să plec, mi-era frică... După cinci minute m-au sunat din nou și mi-au zis dacă am timp a doua zi să ne vedem. A venit patronul la București, cu avionul lui privat, pe Băneasa!
- Serios?
- Acolo ne-am întâlnit într-o sală și am discutat toate detaliile. Contractul era cam apropiat, dar m-a încântat dorința lor de a mă avea în echipă. Azi m-au sunat și a doua zi au venit aici! Nu puteam să plec de la Rapid doar dacă se luau bani pe mine.
- Atunci ai renunțat la...
- 200.000 de euro! Altfel nu aveam cum să plec. Sion mi-a dat la semnătură 200.000 de euro, practic mi i-am recuperat... Când să plec în Elveția, mi-au trimis avionul privat al patronului la București și-am plecat. Am semnat contractul și am rămas acolo.
- În Elveția, mult mai grea adaptarea acolo?
- Antrenamentele erau mult mai dure și m-am lovit de pregătirea lor, de cum erau ei ca oameni. Mi-a fost greu la început pentru că ei se bazau pe pregătirea fizică, jucătorii erau foarte puternici, bine clădiți.
- Nu ți-a fost greu?
- Au avut încredere în mine, au început să mă pregătească, aveam un program special pe care-l făceam zi de zi și ușor, ușor am jucat foarte bine. Am stat acolo doi ani de zile. Ogăraru fusese înaintea mea acolo și mi-a spus: "Vezi că e foarte greu! E n-am rezistat decât șase luni. Patronul e dificil, o să-ți fie greu".
- Și așa a fost?
- Chiar dacă era dificil, patronul a ținut la mine și am jucat toate meciurile. Eu n-am avut nicio problemă cu patronul, m-am înțeles foarte bine. Am plecat cu un an înainte de finalul contractului pentru că Răzvan Lucescu era la Xanthi și am zis că vreau să încerc și altceva.
- Ce înseamnă antrenamente mult mai dure?
- Într-un cantonament de iarnă ne-au dus pe munte și ne-au pus pe noi un rucsac plin cu greutăți, apoi în picioare ne-au pus niște bocanci cu cuie și ne-au zis direct: "Ne vedem sus!". Era mai mult alpinism decât fotbal.
Vorbeam cu colegii și râdeam cum să n-ajungem noi acolo, plecăm repede... După 20 de metri nu mai aveam aer! A fost cel mai greu antrenament pe care l-am făcut vreodată. Noi, străinii, am ajuns printre ultimii, chiar ne-au așteptat cei din staff! Altă dată ne-au suit în bărcile de rafting și ne-au dat drumul pe apă
Ovidiu Herea, fost atacant
{{text}}