Gabi Enache acuză „lipsa incredibilă de organizare” de la Craiova lui Mititelu: „Napoli se scuza în ultimul hal în fața mea. E greu să faci performanță când n-ai mâncare”

Gabriel Enache, fostul fundaș dreapta de la FC U Craiova, a povestit în direct la GSP Live mai multe episoade uimitoare întâmplate în cele 18 luni petrecute la clubul lui Adrian Mititelu. În timp ce fotbalistul de 32 de ani vorbea, finanțatorul Craiovei îl acuza prin mesaje că este “un mercenar ordinar care vrea să mai stea un an-doi în vacanță”

Pe 30 iunie 2023, Gabriel Enache (32 de ani) a devenit liber de contract după 18 luni petrecute la FC U Craiova. În prima jumătate de an, fundașul dreapta nu a putut fi legitimat din cauza unei interdicții la transferuri, iar în ultima jumătate de an a fost trimis la echipa a doua după o discuție cu finanțatorul Adrian Mititelu. 

Venit în studioul GSP Live, fostul internațional român a vorbit despre lipsurile din club și a sugerat că a fost amenințat de oamenii familiei Mititelu pentru că a îndrăznit să ceară programul echipei pe grupul de WhatsApp. În timpul dialogului, Mititelu senior trimitea mesaje în care îl acuza pe Enache de lipsă crasă de profesionalism

- Gabi, ce faci? Cum te simți liber de contract?

- Sunt bine, mulțumesc lui Dumnezeu. Mi-am reluat pregătirile după perioada nefastă. Am avut vacanță 10 zile, mi-am dat singur. Mă pregătesc separat cu un antrenor privat pentru ce am eu nevoie, să fiu la nivel optim. Sunt în discuții cu o echipă din Liga 1 și cu una de afară. Nu e foarte ușor în momentul ăsta pentru că nu am jucat, iar durerea cea mai mare este că nu din cauza mea nu am jucat. Așa cred.

- Ce s-a întâmplat? Ai semnat cu FCU Craiova în noiembrie 2021 și nu ai fost legitimat în primele șase luni.

- Da, am semnat și clubul mi-a ascuns că au avut interdicție la transferuri. Chiar când să semnez, eram cu pixul în mână și a venit cineva de la club: “Vezi că apare o interdicție la transferuri!”. Au ieșit pe hol, au vorbit la telefon și mi-au spus: “Nu e nicio interdicție la transferuri! E o aberație!”. Am semnat și în două zile a venit oficial interdicția la transferuri.

- Ce ai simțit? Tu ai semnat și stăteai șase luni…

- Oamenii nu apreciază lucrurile bune. Ok, îmi luam salariul, dar nu semnasem neapărat pentru bani. M-am dus pentru alt scop, voiam la echipa națională. Mă simt extraordinar de bine fizic.

- Nu era cam sus echipa națională?

- Nu era. E părerea mea. Acolo e țelul meu. Când văd că puștii de 20 de ani nu se pot ține după mine la antrenament, n-am cum să nu mă gândesc la națională. În fine, am stat șase luni fără să joc. Am fost sută la sută profesionist, mi-am văzut de antrenamente, lumea din club zicea că am o atitudine incredibilă. Dar nu am fost apreciat.

În primele șase luni mă antrenam cu prima echipă. Când intra echipa în cantonament, mă antrenam cu preparatorul fizic sau mă duceam acasă. Aveam cumva o zi liberă în plus. Eu și Chițu. În lunile alea m-am simțit apreciat, își doreau și ei foarte mult să se termine problema

- Gabriel Enache

- Dacă ai fi știut că au interdicție la transferuri ce decizie ai fi luat?

- Nu aș fi semnat, logic. Nu le-am mai spus oamenilor de acolo, dar a treia zi am avut ofertă oficială pe masă, din Grecia. Puteam să plec. Contractul era nul, nu eram legitimat. Nu știam ce se întâmplă în spate. Le-am zis celor din Grecia că oamenii s-au purtat frumos, că le-am promis ceva, am vorbit ceva la semnarea contractului, că nu am cum să le fac asta. Am zis că rămân.

- Ți-a spus cineva de la Craiova că îi pare rău de situație?

- Nu. Stătusem două-trei luni și nu mai aveam stare. Nu mi s-a spus de la început că o să stau șase luni. Mi s-a spus din două în două săptămâni că speră să rezolve problema. Eu puteam fi legitimat ca jucător liber de contract dacă s-ar fi rezolvat problema cu interdicția. Și asta m-a ținut să stau, dar nu s-a rezolvat nimic șase luni.

- După ce ai fost legitimat, ce s-a întâmplat?

- Mă simteam extraordinar, echipa mergea foarte bine cu Croitoru în perioada de pregătire. Dar acum intervin lucrurile de organizare. Când nu ai grijă de jucători, nu ai grijă cum se antrenează, să nu fie iarba mare la teren, nu ai grijă să uzi terenul. Înainte cu trei zile de prima etapă, cu Farul, am pus piciorul să dau un pas cu latul din viteză și mi s-a blocat gheata în iarba foarte, foarte mare și uscată. Am făcut o microruptură la aductor de la un pas cu latul. Un mușchi aflat mai în spate.

- Și ce ai făcut?

- Am făcut toate eforturile posibile și imposibile. Am fost la doctori, am venit la București, mi-au făcut niște injecții și mi-au băgat un ac așa (arată o mărime de 15 centimetri) pe viu să scoată lichid din mușchi. Am leșinat la propriu de durere la spital. Am leșinat pe masă, m-am trezit cu picioarele în sus. Mă țineau asistentele. Mi-au făcut apoi infiltrații cu plasmă, să se regenereze și în trei zile am fost aproape sută la sută. Eu am plătit tot.

- Deși clubul ar fi trebuit să-ți asigure recuperarea…

- Am luat facturi. Le am și acum în portbagaj la mașină. Am venit, am intrat în meciul cu Farul. Simțeam că nu sunt sută la sută, prin minutul 10 mă luase durerea. Am jucat așa. Cum am jucat, poate bine, poate rău, dar ideea e alta. Câte eforturi am făcut să mă fac bine și nimeni nu apreciază. Am stat apoi un meci, apoi am intrat pe final cu FCSB. Apoi am revenit și am jucat. Am mai avut o întindere.

Gabriel Enache: „Mititelu m-a acuzat că mă dau lovit fără să-mi facă vreun test”

- De la finalul lui octombrie 2022 nu ai mai fost convocat la meciuri. Iar de la 1 ianuarie 2023 nu ai mai fost pus pe lista pentru campionat. Mititelu a zis că îți dădea 12.000 de euro brut să nu joci nimic și că te dădeai lovit după două antrenamente tari. Ce s-a întâmplat?

- Lucrurile astea trebuie lămurite. Nu putem să aruncăm cu noroi. Nu accept să-și bată cineva joc de cariera mea! E o porcărie foarte mare. În primul rând nu ai cum să zici de un jucător că se dă lovit dacă tu nu-i faci teste. Eu am făcut teste singur, pe banii mei. Veneam cu ecograf, analize și am venit să demonstrez.

- Ți-a reproșat Mititelu în mod direct că te dai lovit?

- Am auzit că a zis. Și mă uitam și la oamenii din club. Când le spui că te doare ceva simți că nu ai voie să te doară nimic. Ca să ai pretenția asta trebuie să-i oferi jucătorului absolut tot ca să nu simtă o durere. Sunt prea multe, nu vreau să le vorbesc pe toate. Tu când n-ai absolut nimic pentru refacere…Mă rog, am făcut teste, aveam o tendinită. Nu mai puteam să calc din cauza suprasolicitării cauzată de terenurile tari de antrenament. Dar totul a început din altă cauză…

- Ce anume?

- Am întrebat pe grupul de WhatsApp al echipei care este programul de antrenament pe săptămâna respectivă. O chestie anormală din start, nu trebuie să întrebe jucătorul de program. Era marți seară, la ora 10, și programul săptămânal nu fusese anunțat. Nu aveam program pentru miercuri. La FCSB și peste tot pe unde am fost nu exista așa ceva. Duminică seara sau luni aveai programul pe toată săptămâna. De acolo a început tot.

- Povestește-mi…

- Am zis doar atât: “Bună seara, avem și noi program pentru săptămâna asta? Mulțumesc frumos”. Nu e normal să stau ca pe ghimpi, să nu știu când am antrenament. Avem soții, copii, școli, grădinițe…cine ia copilul, cine-l duce. Mi s-a răspuns după vreo jumătate de oră: “Mâine o să-l ai afișat!”. Adică, miercuri. Ok. A doua zi, înainte de antrenament am fost chemat de patronul echipei, de Mititelu senior, care mi-a zis că de ce trebuie să știu eu programul echipei. “Aaa, și te doare tendonul?! De mâine te duci la echipa a doua!”. Lucrurile astea trebuie știute de toată lumea, nu faptul că primesc eu bani.

- Am citit că tu ai fi cerut să nu îi fie acordată clubului licența pentru Europa din cauza unor datorii. Replica a fost că tu ai fi primit banii, dar nu direct în cont, ci în contul unei datorii de la pensia alimentară pentru care ți s-a pus o poprire. 

- Asta e o lipsă extraordinară de organizare. Dacă vine ceva la club pe numele jucătorului e normal și logic să-l anunți. “Vezi, ți-a venit ceva!”. Orice, o scrisoare, o poprire, orice. Nu mi s-a spus nimic. M-am dus la club: “Sărut mâna, a venit ceva pe numele meu?”. “Nu, n-avem voie să-ți dăm! Este pe numele clubului”. I-am zis că parte terță sunt eu.

Am avut poprire și la FCSB, dar acolo clubul m-a anunțat. Am făcut calcul înainte. Dacă se întâmplă asta, vezi, să știi de ce…

- Gabriel Enache

- Eu am văzut actul în presă

- Și eu de acolo am aflat că am poprire. În fine, s-a rezolvat, nu asta e problema.

- Dar ai cerut să nu ia clubul licența?

- Nu am cerut. Am zis că au datorii față de mine de anul trecut. Am scris pe foaia care mi s-a dat la licențere că au datorii. Tu trebuie să o completezi, semnezi că nu are nicio datorie clubul. Am scris că au datorii, am trimis foaia pe mail.

- Asta a fost ultima discuție pe care ai avut-o cu finanțatorul? Când ți-a zis că te duci la echipa a doua?

- Au fost mult mai multe. Au mai fost vreo două, dar ceva science-fiction.

Enache: “Nu am fost amenințat neapărat în legătură cu fotbalul” 

- Ai fost amenințat vreo secundă? Sau ai fost supus vreunei presiuni total anormale?

- (Bea o gură de apă, tace câteva secunde și apoi râde) Mă pui să vorbesc altceva și nu vreau. Ăăăăăă…

- Deci ai fost amenințat.

- Nu neapărat amenințat în legătură cu fotbalul. N-are rost să vorbesc, crede-mă! Dacă și oamenii din jurul echipei spuneau că n-au efectiv nicio putere să schimbe situația… Și antrenorul venea și spunea: “Am nevoie neapărat de tine! Am nevoie, dar nu pot să fac absolut nimic!”. Napoli se scuza în fața mea în ultimul hal. Ce să mai zic?! Cum să rămâi cerebral și sută la sută profesionist în situația asta?! Spre final a devenit o batjocură totală. Trimis pe la echipa a doua, nu jucam nici acolo. Făceam antrenament separat, condițiile erau execrabile și îmi puneam integritatea în joc. Am făcut pe la sală cu antrenor personal luat de mine.

- Adrian Mititelu tocmai a trimis un mesaj în care spune: “Minte de îngheață apele. Este un mercenar ordinar! Sper să nu mai păcălească vreun alt club așa cum ne-a păcalit pe noi!”

- Nici nu vreau să caracterizez. Îi doresc tot binele din lume și sănătate familiei. Nu-i dau din timpul meu să comentez asemenea porcării. Nu-i permit și nici nu merită! Cine sunt eu?! Sunt un om ca oricare altul.

- De ce a plecat Marius Croitoru? Patronul l-a acuzat că a distrus echipa.

- Nu știu, sincer, ce s-a întâmplat în spate. Acolo erau foarte multe lucruri care se întâmplau. Foarte multe contradicții între antrenor și patron. Eu am jucat cu Croitoru, iar mentalitatea lui, stilul lui de joc sunt foarte bune. În pregătire, toată lumea spunea că suntem de locurile 1-4. Pe parcurs nu știu ce s-a întâmplat. Poate relația antrenor-jucători, poate cum gestionează vestiarul…

8.000 de europe lună era salariul net al lui Gabriel Enache în perioada petrecută la FC U Craiova

- Mai ai de luat ceva bani de la Craiova?

- Am de luat. Din martie, nu mi-au dat absolut niciun ban. Trei luni și jumătate. Să nu mai spun că atunci când mai aveam șase luni de contract le-am spus: “Vă rog frumos, vreau să reziliem. Aveți să-mi dați banii pe noiembrie și decembrie, îmi mai dați salariul pe ianuarie și renunț la ultimele cinci luni de contract”. Au zis că nu există așa ceva, că nu-mi dau banii pe ianuarie. Au zis că-mi dau banii la zi și atât.

- Și?

- Aproape de finalul lui ianuarie, au venit la mine și mi-au spus: “Hai să închidem!”. Mai erau câteva zile din perioada de transferări. Au zis că-mi dau și banii pe ianuarie. Le-am zis: “Am muncit pentru ianuarie, mai sunt șapte zile, ce fac eu!? Dacă nu-mi găsesc, îmi dați și luna februarie”. Un fel de salariu compensatoriu. Au zis că nu există așa ceva, să rămân până la final. Clubul nu a vrut să facă economie de un salariu pe cinci luni.

Enache: “Șumudică mi-a zis să plec la FCSB apoi a zis că eu am vrut să plec”

- Adrian Mititelu a mai dat un mesaj în timp ce tu vorbești. “Și-a pregătit o strategie mediatică pentru a justifica dezinteresul față de profesia lui. Scopul este să-i păcălească și pe alții. Mai vrea încă unul-doi ani de vacanță plătită”.

- (Râde) Este de-a dreptul incredibil. Cum să fiu în vacanță dacă oamenii de acolo m-au blocat până să mă și antrenez?! Mă duceam la echipa a doua, nu vrei să știi unde. Am fost pus într-o lumină foarte, foarte proastă fără voia mea. Sunt foarte multe lucruri pe care nu credeam că o să le trăiesc vreodată ca fotbalist.

- Mititelu spune că ești un mercenar ordinar. La un moment dat, Șumudică a mai lipit o etichetă de tine când ai plecat de la Astra la FCSB. A zis că nu meriți medalia de campion pentru că ai vrut neapărat să pleci la FCSB să iei titlul…

- Toată lumea îl cunoaște pe Șumi.

- Privind reprospectiv, pare cea mai proastă decizie luată în cariera ta. Astra a luat titlul la finalul sezonului.

- Într-adevăr. Șumi a fost o rampă de lansare pentru mine. Când a apărut interesul de la Steaua, prima persoană cu care am vorbit a fost Șumudică.

- Lasă-mă să intuiesc ce a zis…”Du-te, tată!”.

- (Râde în hohote) Exact! N-am cum să uit toată viața mea. M-am dus la el în cameră, i-am zis de ofertă, mi-a zis că e altă oportunitate, altă piață pentru un transfer ulterior. Și după aceea a spus că nu meritam medalia. Și, uite, cum a început. Au venit la mine acasă Alex Maxim și Alberto Cobrea, prietenii mei buni, și au zis să mergem la meci la Chiajna - Steaua. M-am dus la meci, am stat într-un colț acolo. Când am ieșit, am văzut camerele. Am vrut să nu fiu filmat, că era cam ciudat. M-au văzut camerele și după aia a zis Șumi: “Eu l-am lăsat să plece! Dacă vezi că soția ta sare gardul la vecinul o dată, de două ori, de trei ori…Ce faci?! O lași la vecinul!”.

- Nu ți-a părut rău la finalul acelui sezon? Fosta ta echipă a luat titlul în fața actualei tale echipe.

- Nu m-am gândit nicio secundă. Nu mi-a părut rău. La Steaua am trăit niște momente extraordinare. Era incredibil acolo. Începând cu baza, organizarea extraordinară…e foarte greu să mai faci azi performanță dacă nu ai mic dejun la echipă, prânz la echipă.

- Bănuiesc că aici bați apropo spre Craiova. Nu aveați mâncare la club? Așa ceva nu am mai auzit la un club serios. 

- (Râde) De unde știi că la asta mă refer?  (Redevine serios) Tu îți dai seama?! Dacă nici tu nu ai auzit…

- Spune-ne ceva din meciul cu Manchester City ce nu s-a văzut la televizor!

- Eram cu Tamaș și vorbeam cu el în timpul meciului când era Sterling pe partea lui Momcilovici. Vine la mine și îmi spune: “Bă, să moară…, ia uită-te, bă, pe bancă la ăștia! Guardiola are joystick?!”. Noi eram în teren.

Am aflat după meciul cu Manchester City despre povestea cu Doar Dinamo București. Am rămas efectiv cu gura căscată. Nu credeam că se poate întâmpla așa ceva

- Gabriel Enache

- La meciul cu Sporting ai ratat o ocazie uriașă…

- Am venit în sprint pe dreapta, mi-a dat Stanciu din colțul careului și am dat un șut puțin pe lângă bară. A fost o durere groaznică pentru mine că am ratat.

Enache: “De când sunt vegan am energie pentru încă un meci”

- Ce simțeai tu că poți să joci cel mai bine? Fundaș dreapta sau mijlocaș dreapta?

- Postul meu de bază e mijlocaș dreapta. M-am simțit bine și fundaș, am învățat foarte repede mecanismele de apărare. Cu experiența, vezi fazele și știi pentru ce să te pregătești. Dar trebuie să ai și capacitatea de a învăța.

- Ce ți-ar mai fi trebuit să fii un fotbalist de super top?

- Dacă eram tehnic ca Messi și aveam capacitățile mele eram la Real Madrid. Dar nu poți să le ai pe toate. Unul e tehnic, dar e leneș. Ok, nu cred că am avut vreun defect foarte mare. Scopul meu principal a fost să nu greșesc pase. Taică-miu mă certa mult dacă greșeam mingea.

- Adică, jucai cu o frică să nu greșești…

- Niciodată. Nu am intrat niciodată cu frică pe teren. Nu mă gândesc să nu greșesc. Nici măcar în subconștient nu am asta. Dar am contract cu cineva de la Instat și la final de meci primesc cifrele. Am plătit de la mine și primesc datele.

- Ai venit la FCSB cu un salariu mult mai mare decât aveai la Astra. Crezi că transferul ăsta te-a făcut să te relaxezi? Că nu ai mai fost același jucător determinat? Senzația în exterior asta a fost…

- Nu. Niciodată! Nu e în caracterul meu asta. Poate a fost mult mai multă presiune, mult mai multă vizibilitate. La început, m-a afectat puțin ce mai zicea și patronul. După aceea, nu mai citeam nimic, nu mai ascultam nimic. Ajunsesem să mă uit și la meciuri fără sonor. La orice meci. Eram deranjat la un moment dat și de felul în care se gândește despre jucători. La un moment dat, mi se scoteau în presă minutele cu fiecare pasă greșită. Eu eram singurul analizat așa, mă simțeam luat la țintă. Și să știi că lumea în tribună mă aprecia. Ok, nu eram Messi…Că la Craiova așa mi s-a spus.

- Ce?

- Să iau mingea de la portar și să mă duc la poarta cealaltă. Mi-a zis cineva din conducere. Și oamenii de acolo îi explicau că fișa postului unui fundaș e alta, nu să ducă mingea de la o poartă la cealaltă.

- Uite, ne-a mai trimis Mititelu un mesaj: “Acest pseudo fotbalist, care a costat clubul aproape 200.000 euro pentru 18 luni de vacanță, este tratat precum un refugiat din Ucraina!”

- (Râde) Sunt niște aberații. N-am cum să pun preț pe așa ceva, sincer.

- De ce te-ai făcut vegan?

- Acum sunt vegetarian. Nu mai mănânc absolut deloc carne. Am eliminat laptele în proporție de 80 la sută. Mai beau un singur fel de lapte și pe ăla foarte rar. Mănânc pește de maximum două ori pe săptămână. În rest, proteină vegetală. Linte, fasole, foarte multă salată. Tot ce e verde. Am citit, m-am documentat. În Kazahstan am început, mi-a fost puțin greu acolo pentru că ei sunt pe locul doi în lume la consum de carne. Slăbisem vreo șapte kilograme, când am venit acasă soția mea s-a uitat la mine și mă întreabă: “Tu ești?!”. Nu mai spun că poate se uită…Eram vegan de patru luni, am plecat de la aeroport și Lena zice: “Direct la KFC acum!”. Se uita ciudat la mine. M-a dus și am băgat KFC. I-am făcut pe plac, dar de atunci n-am mai pus gura.

- Ce simți din punct de vedere fizic?

- Eu nu le spun oamenilor să facă treaba asta. Dar când mâncam carne, când mâncam absolut totul normal, după meci mă simțeam foarte obosit. Trebuia să fac o refacere foarte atentă. După meci, a doua zi îmi era foarte frică să nu fac ruptură mai ales la antrenamentele lui Neubert. Nu puteam să mănânc după jocuri, eram jos cu refacerea. Când am devenit vegan, vreo două luni am luat suplimente, dar apoi după meci am simțit că voiam să mai joc un meci. Și nu am schimbat decât alimentația. Nu mai simțeam absolut nicio oboseală. Ușor, ușor, aș vrea să o fac și pe soția mea vegană. Ea mănâncă o dată la două săptămâni carne.

Enache: “Vreau să mă fac team-manager”

- Cum se simte un fotbalist foarte mediatizat de presa tabloidă? Viața ta în ultimii ani a fost expusă. După divorț ți-ai refăcut viața cu un fost model Playboy

- A fost puțin greu, dar nu-mi pare rău de nimic. M-a bulversat, încercam să nu mai urmăresc, să mă ascund. Peste tot erau paparazzi după mine și după soția mea. Se vorbea urât și de soția mea. Ne-a derutat puțin.

- Înțeleg că v-ați cunoscut la un fast-food?

- La Mc ne-am cunoscut. Am cerut-o prima dată de soție la Mc. Dar, revenind, soția mea nu era învățată cu scandal, a vrut liniște.

- Nu judec, dar cred că e greu să ai liniște și să nu ai o viață expusă când apari într-o revistă pentru adulți. Ți se schimbă viața.

- Sută la sută. Dar cred că e o dovadă de curaj și de mândrie. Nu poate să apară oricine.

- Cum mai ești cu fosta soție? Aveți o fetiță împreună.

- Suntem ok. Fetița este viața mea. Face opt ani. E sufletul și viața mea. Problema e că nu prea poate să stea cu mine. Ea e cu școala, nu poate să vină la mine, pe unde am fost eu plecat. Ea mai pleacă la bunici, sunt departe.

- Ce te vezi făcând după ce termini cu fotbalul?

- Îmi place foarte mult ce am văzut bine la echipele pe unde am fost și de aceea am pornit cursurile de team-manager la federație. M-am înscris. Vreau pe viitor să fac cursuri și afară. Am vorbit în Spania.

-Adică un fel de Mache la FCSB…

- Da. Îmi place foarte mult să fac ceva pe organizare. Nu să fac transferuri, dar pot să intermediez discuțiile. Știu extraordinar de bine să organizez nevoile echipei. E foarte ciudat să vină un director  sportiv sau un team manager care nu are nicio secundă o școală, niște cursuri în domeniul ăsta. Nu poți să faci asta fără pregătire, dacă nu ai un business.

În Rusia, făceam perfuzii. Poate puneau ceva, ceva în perfuzii, dar ceva foarte ușor. Aveam un doctor moldovean, vorbea română. Făceam perfuzii, dar nu să-ți îmbunătățească performanțele. Erau bune pentru vitamine, pentru refacere

- Gabriel Enache

Citește și: