Silviu Lung jr, 34 de ani, e liber de contract după ce-a plecat de la Al Raed și a recunoscut la „Prietenii lui Ovidiu” că ar accepta să se întoarcă în Superligă # A vorbit la superlativ despre Marius Șumudică, tehnicianul alături de care a cucerit cele mai importante trofee din carieră # A spus și că „tata a fost cel mai bun portar pe care l-a dat România” și a dezvăluit sacrificiile pe care le-a făcut pentru cariera de fotbalist.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată miercuri, în fiecare săptămână, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Silviu, ce faci, care-i viața ta?
- Am terminat contractul cu Al Raed. După, am avut un eveniment frumos, m-am căsătorit. Acum sunt în vacanță și aștept oferte.
- N-ai mai vrut să rămâi în Arabia Saudită?
- Am prins o perioadă mai zbuciumată la club. Nu se știe dacă președintele care m-a adus acolo va mai continua, pentru că sunt ceva dispute. Trebuia să fie alegeri în iunie și le-au tot amânat. Situația e delicată.
- Dar n-ai avut probleme acolo?
- Nu, nu. M-am despărțit în condiții foarte bune de ei, nu știu dacă există posibilitatea să mă întorc. Dacă ar rămâne președintele, ar fi o ușă deschisă. Am terminat campionatul pe locul 10, obținându-se maximum din ce se putea obține. În ultimii trei, patru ani se salvau de la retrogradare mereu în ultimele două etape. Acum, cu trei, patru jucători noi, am avut un sezon foarte liniștit.
„În Arabia fotbalul este un hobby”
- Există reguli și acolo legate de străini?
- Au fost șapte străini în lot. Acolo trebuie să joace mereu patru localnici. Trebuie să fie 90 de minute permanent pe teren.
Imagine din Buraidah, localitatea unde joacă Al Raed
- Arabii au vreo treabă cu fotbalul?
- Jucătorii lor să spunem că aleargă, că își doresc, dar au o mentalitate diferită față de ceea ce înseamnă fotbalul occidental. Pentru ei fotbalul este un hobby și vin de plăcere la fotbal.
- Dar sunt profesioniști, nu?
- Da. Am mai văzut unele fake news-uri că jucătorii de acolo mai au și alt serviciu, că vând shaorma sau altceva... Poate sunt proprietari, patroni, dar jucătorii de acolo câștigă foarte bine și sunt profesioniști. Nu se mai duc la niciun job și se concentrează doar pe fotbal.
- Dar ce vor ei de fapt cu transferurile astea de sute de milioane?
- Să se dezvolte și, spre marea mea surpriză, când am ajuns acolo am văzut o bază de pregătire excelentă. Nu mă așteptam să găsesc asta într-un oraș din centrul deșertului.
- Unde bănuiesc că era căldura mare.
- Foarte cald! Vara sunt 50 de grade, iar antrenamentele le făceam seara, la 38-40 de grade, după ce soarele apunea. Orașul este în plin deșert, cu 400.000 de locuitori. Dar revenind, condițiile sunt foarte bune acolo, terenuri de antrenament incredibile, aveam refacere cu bazin cald, bazin rece și bazin olimpic de înot.
„Talentat, dar exigent”
- Stăteați la hotel voi, străinii?
- Într-un campus la marginea orașului, cu circuit închis, acolo stătea fiecare la casa lui. Aveam toate condițiile! Restaurant, două piscine exterioare, piscină interioară, sală de forță. Totul este la superlativ!
- Și Marius Șumudică a plecat de la echipă.
- A fost foarte bine cu Șumudică. Acolo a obținut maximum din ce se putea obține cu această echipă.
- Ai avut și-o relație specială cu el.
- Cu el am ieșit campion la Astra, apoi am mers împreună la Kayserispor, iar apoi la Al Raed. Mereu am avut o relație foarte bună cu Șumi. Este genul de antrenor care întotdeauna mi-a dat încredere și m-a făcut să-mi placă fotbalul, să joc fotbal. Un antrenor iubit de jucători, un antrenor bun și talentat.
- Dacă n-ai talent...
- Știți că sunt antrenori care studiază cinci, zece ani, dar poate nu au talentul de a vedea schimbările într-un meci, de a vedea calitatea și de a simți jucătorii. Șumi are toate aceste lucruri. Are talentul de a fi antrenor.
- Nu te-ai ciondănit niciodată cu el?
- Ne-am mai certat, dar a doua zi era totul uitat.
- E dificil de lucrat cu Șumudică?
- Este un antrenor destul de exigent. Țipă în timpul antrenamentului, dă indicații, iar dacă nu ești atent, te trezește. Nu este un antrenor calm. Noi am început colaborarea la Astra în 2011, atunci când am venit și eu de la Craiova.
„Tata voia să fiu atacant, dar nu-mi plăcea să alerg”
- În perioada Astra ți-ai trecut în CV titlul de campion al României.
- O poveste foarte frumoasă. Atunci când am mers acolo s-a făcut un proiect. Am stat de vorbă cu domnul Niculae și ne-a prezentat proiectul pe cinci ani. Trebuia să facă un stadion, pe care l-a și făcut. În al doilea an am prins locul patru, apoi am câștigat Cupa și am terminat pe doi, iar în al patrulea an am ieșit campioni. Suntem singura echipă care a blocat Lyon-ul să joace într-o cupă europeană. Nu se mai întâmplase asta în ultimii 20 de ani. Am făcut performanță!
- Era oricum ciudat, antrenamentele le făceați la Ploiești, jucați la Giurgiu.
- Și cei mai mulți jucători locuiau la București și făceau naveta zi de zi. Eu am stat la Ploiești în perioada aia. Au vrut să ne mute pe toți la Giurgiu, dar am refuzat. Până la urmă, ne-au mutat pe toți în niște apartamente în Berceni.
- Faci parte dintr-o familie de sportivi, ai fost obligat de tatăl tău să te faci portar?
- Tata și-a dorit ca eu și fratele meu să facem mișcare. De la 7-8 ani am fost la o selecție și tata a fost în regulă cu asta. "Foarte bine, fă ce-ți place, încearcă să fii atacant!". Dar nu-mi plăcea să alerg. Poate voia să jucăm pe alt post pentru că postul de portar este unul dificil.
- Când și-a dat seama că ai talent și poți să-l urmezi?
- Mi-aduc aminte că a venit la un antrenament când aveam 13 ani, dar nu mi-a spus că vine. Să vadă dacă pot să ajung ceva în fotbal. M-a văzut la antrenamentul respectiv și când a venit acasă i-a spus mamei mele: "Mariana, Silviu trebuie să continue cu asta, e păcat la talentul pe care îl are să nu continue!".
„Am jucat la Craiova aflată în faliment”
- Degetele tale cum arată? A scăpat vreunul de accidentări?
- Am avut toate degetele fisurate sau fracturate! Asta e viața noastră, a portarilor. Când aveam un deget fisurat sau fracturat îl legam de un deget bun. Îmi coseam mănușa pe două degete și așa intram în poartă.
- Exagerezi când spui că le-ai avut pe toate zece rupte!
- Nu exagerez deloc, absolut toate zece degetele au fost rupte. Inclusiv oasele feței! Lucrul bun este că nu alergăm ca restul jucătorilor, dar suntem predispuși la lovituri și accidentări.
- Avem două echipe în Liga 1, CSU Craiova și FCU Craiova. La ce echipă ai jucat?
- La Craiova aflată în faliment în momentul de față! La niciuna din cele două! Sunt atât de multe teorii și ipoteze că nu mai vreau să intru în ele.
- Dar taică-tu cu cine ține?
- Tata e apropiat de oraș și cred că lumea o să fie mereu apropiată de echipa care o să aibă performanță. Care o să aducă jucătorii buni, care o să se bată la trofee și care o să joace un fotbal bun. Eu am crescut cu cultul Craiova Maxima și am respect pentru acei oameni. Ei sunt făuritorii acestui mit. Cred că fără ei Craiova nu ar fi fost o echipă atât de mare. Sportul este cel mai bun ambasador.„Tata a fost cel mai bun portar pe care l-a dat România!”
„Tata a fost cel mai bun portar pe care l-a dat România!”
- Ai avut modele ca portar?
- Tata a fost cel mai bun portar pe care l-a dat România! În afară de el, mi-a plăcut Gianluigi Buffon, care mai apară și acum! Mi-a mai plăcut și Keylor Navas, chiar dacă este de talie mai mică, mi-a plăcut agilitatea lui, felul în care apărea mingile. Manuel Neuer este un portar complet! Samir Handanovici, care a apărat la Inter zece ani, iar a fost un portar extraordinar.
- Din țară îți place cineva?
- Cel mai mare potențial îl văd la Târnovanu! Mihai Popa este un portar bun, cu perspective foarte bune, Horațiu Moldovan a făcut și el un sezon bun la Rapid. Chiar avem portari buni! România nu cred că a avut în ultimii 10-20 de ani probleme pe acest post.
- Cum vezi situația fotbalului românesc în momentul de față?
- În scădere! Ritmul meciurilor de la noi, nivelul... Se joacă mult mai lent decât se joacă în alte campionate. Diferența dintre România și Arabia Saudită e că acolo sunt jucători mai valoroși de la mijloc în sus. În Arabia problemele sunt în apărare și organizarea defensivă. Acolo suferă.
- Suntem clar sub Turcia, atunci?
- În Turcia se joacă de zece ori mai bine decât în România! Sivasspor s-a salvat de la retrogradare în ultimele două etape și ați văzut ce s-a întâmplat în meciurile cu campioana noastră, CFR Cluj! Cam asta e diferența... O echipă care se bate la retrogradare în Turcia se poate bate fără probleme la campionat în România.
„Aș fi tentat și de oferte din țară”
- În ultimii ani ai renunțat la echipa națională, de ce?
- Am mers cu drag la fiecare convocare la echipa națională pentru că mi-a plăcut foarte mult atmosfera de acolo. Dar nu prea apăram pentru că eram la Craiova ori la Astra, iar restul portarilor jucau în Premier League sau în Italia. Era o concurență extraordinar de mare, cu portari extraordinar de valoroși. Păi, erau Costel Pantilimon, Ciprian Tătărușanu... Era foarte greu să joc. Am fost toți trei la Campionatul European, am avut o relație foarte bună.
- Acum ești liber de contract. Ai spune "da" unei oferte din Liga 1?
- Aș fi tentat și de oferte din țară. Depinde de grupul pe care o să-l am, de oamenii cu care o să lucrez. Eu când am mers într-un loc am vrut să lucrez cu oameni pe care-i cunosc, în care am încredere, cu oameni corecți. Și depinde foarte mult de condițiile oferite de echipa respectivă.
- Adică?
- Teren de antrenament, condiții de deplasare. Mereu mă gândesc la aceste lucruri.
- Ai început deja discuțiile, negocierile?
- Sunt în discuții în acest moment, inclusiv cu echipe din țară. De afară am avut din Turcia, dar n-aș mai vrea să merg acolo din cauza problemelor economice care sunt. În primul an al meu în Turcia, în 2017, un euro era 3,70 lire. Când am plecat un euro ajunsese la 12 lire. Acum este 28! Salariile străinilor sunt plătite în euro, deci au dificultăți foarte mari.
{{text}}