Georgiu Gingăraș (64 de ani), fost ministru al sportului între ianuarie 2001 și iunie 2003, vorbește într-un amplu interviu acordat Gazetei Sporturilor despre câteva dintre temele arzătoare din sportul românesc: încercările FCSB de a intra în Ghencea, cazul de dopaj al Simonei Halep, prăbușirea fotbalului intern, dar și desființarea ministerului pe care l-a condus în urmă cu mai bine de două decenii.
Departe de lumina reflectoarelor în ultimii ani, Gingăraș face o radiografie dură a situației din sportul autohton, se întreabă „de ce tinerii merg la sală doar pentru mușchi, nu și pentru performanță”, și pune declinul fotbalui românesc pe seama plecării lui Boloni de la națională, moment petrecut în 2001. Fost ministru în „Cabinetul Năstase”, Gingăraș se pronunță și pe marginea subiectului spinos al stadionului din Ghencea.
- Domnule Gingăraș, cum vedeți dumneavoastră ultimele discuții născute în jurul stadionului din Ghencea? Se pare că FCSB va primi, probabil, dreptul de a juca acolo, în cele din urmă.
- Domn'le, bazele sportive, atunci când le faci, le faci pentru performanță. Din păcate, fotbalul românesc nu prea mai are performanțe... Eu am fost la meciul acesta, la Spania - România (n.r. - meciul de tineret din deschiderea EURO). Stadionul arată foarte bine, e o construcție OK și ar fi păcat să nu-i lase să joace. Sigur, prioritatea e a clubului, a Stelei, dar dacă ai stadionul liber, de ce să nu-l dai? Nu înțeleg! Pe undeva, e o veste bună dacă vor să le dea OK-ul pentru a juca acolo. Și, într-un fel, Gigi a ținut emblema asta sus...
- Ce v-a făcut să spuneți asta?
- Nu vedeți ce s-a întâmplat cu Rapid? A trebuit să cadă ca să revină, Dinamo e cum e... Totuși, Steaua, într-un fel sau altul, a fost dusă mai departe de Gigi.
- Dar a existat și acolo o separare, nu? Cu echipa care e acum în Liga 2, cu tot scandalul...
- Bine, acum... Fotalul e altceva, e industrie, e sport, e ce vreți. Dar e păcat că nivelul a scăzut foarte mult în fotbal. Se ține cum se mai ține steagul sus, dar e păcat să ai o bază și să n-o folosești sau să n-o poată folosi mai mulți.
- Au trecut doi ani de la inaugurarea stadionului din Ghencea și abia acum lucrurile o iau într-o anumită direcție, abia acum s-ar putea produce acest moment cu intrarea FCSB în Ghencea. Vi se pare că s-ar fi tergiversat mult prea mult în acești ani?
- Domn'le, asta e specificul românesc. Toți avem păreri, toți avem ideile cele mai bune... Dacă preluăm o funcție, tot ce a făcut ăla de dinaintea noastră n-a fost bun și tot așa. Suntem cu prea mult claxon și prea puțin motor, din păcate! Dar asta e, nu vedeți ce se întâmplă? Și nu numai în sport! Noi, o țară cu terenurile agricole pe care le avem, nu suntem în stare să hrănim 20 de milioane de oameni?! Aducem usturoi și ceapă din alte țări, e strigător la cer...?
- Ați fost atâta timp în politică, vi se pare că implicarea aceasta a lui Marcel Ciolacu, poziția pe care a adoptat-o în dezbaterea privind stadionul - a spus că el „nu e glugă de coceni” - înseamnă și o mișcare de imagine la care a apelat în apropierea alegerilor?
- Nu vedeți că suntem deja în campanie?! Se apropie cu pași repezi alegerile. Practic, cu un an înainte, toată lumea pornește motoarele înainte de campanie. Oamenii (n.r. - alegătorii), din păcate, țin minte doar ultimele evenimente. Rămâne mai viu doar ce faci în ultimul an. În general, toată lumea, PNL, PSD, toate partidele, toți încep să dea cu promisiuni, să vină cu o stare de bine, să spună că vor să facă bine. Asta e specific peste tot pe unde se face politică, în toată lumea. Doar că, la noi, nu prea s-a făcut politică, mai mult s-a făcut vorbăraie. Și când au ajuns la conducere...
- Apropo de Steaua, dumneavoastră v-ați implicat în vreun fel atunci, în momentul când s-a cedat clubul către Gigi Becali? Pentru că am văzut o declarație a domnului Cristian Rizea, fostul dumneavoastră șef de cabinet în minister, cum că ați fi făcut lobby ca Steaua să fie preluată de Viorel Păunescu.
- Nu, exclus! Exclus așa ceva! Cristi Rizea...nu știu! Un tip care, mă rog, ținea minte și ce a făcut și acum 30 de ani... Deci, eu nu m-am implicat în așa ceva! Ba chiar, la un moment dat, Becali m-a sunat că aș avea ceva cu el, nu mai țin minte. Dar nu m-am implicat în așa ceva, n-am avut treabă.
- Fotbalul românesc de astăzi cum vi se pare?
- Știți când cred eu că a luat-o fotbalul românesc la vale? Era Boloni antrenor și tot venea la mine să-mi spună că i se impuneau anumiți jucători la națională pentru a fi vânduți. Dacă tot nu accepta, eu i-am zis: „Mă, tu fă echipa care știi că e bună”. Atunci au început să-l „cânte” că e ungur și că o să vândă meciul cu Ungaria (n.r. - din preliminariile Mondialului din 2002). A venit la mine și mi-a zis: „Dom'le, vă arăt că batem Ungaria!”. Am bătut Ungaria acasă, ne-am dus în Ungaria cu echipa făcută de el, i-am bătut și acolo și apoi ne-am dus în Slovenia. Am dat un gol și apoi au început să bage în echipă jucătorii pe care-i considerau (n.r. - impuneau) alții! Că Boloni nu mai era...
- Nu mai era, că a venit Hagi.
- Așa. Și de acolo s-a dus la vale totul! Dacă noi îl lăsam pe Boloni și Boloni își vedea de treabă, noi ne calificam la Mondialul ăla din Japonia și Coreea. Veniseră japonezii la mine și construiseră 40 de kilometri de autostradă. Ei dăduseră invitații gratuite pentru toată delegația României, construiseră 40 de kilometri de autostradă, spuneau „să fie mai scurt drumul pentru echpa națională". Le-am zis: „Dom'le, vă mulțumim, nu știu ce, mai rămâne să ne calificăm!”. Dar nu ne-am calificat.
10 meciuria condus Loți Boloni naționala României în cele 11 luni ca selecționer (16 august 2000 - 6 iunie 2001). Bilanțul: 6 victorii, un egal și 3 înfrângeri
- Cum vedeți sportul românesc astăzi, la 20 de ani de când dumneavoastră ați fost în fruntea ministerului? Din ce în ce mai puține medalii la Jocurile Olimpice, din ce în ce mai puțin succes în sporturile în care excelam la începutul anilor 2000, de exemplu, dar și cu mult timp înainte.
- Și mult înainte, da. Totuși, în acei ani am avut cele mai multe medalii la campionatele mondiale, europene. Luaseră amploare lucrurile, colaboram bine și cu Ministerul Educației. În 2003 au desființat ministerul și l-au făcut agenție, apoi iar minister, iar agenție. Chestiile acestea afectează, nu vedeți? De ce-i zăpăcești? Mai e și problema cu baza de selecție...
- Spuneți.
- Tinerii, în ziua de azi, vedeți și dumneavoastră, nu prea mai au dorința de a face sport. Se duc unii la sală pentru câțiva mușchi, dar nu pentru performanță. Asta e general valabil, nu doar în România. Rămân copiii din familiile mai sărace care merg să facă sport, dar ar trebui shimbate lucrurile, după părerea mea.
- Cum? Că nimeni nu găsește soluții și parcă ne ducem din ce în ce mai jos...
- Soluții? Asigură-le masă, casă, condiții de antrenament și acces la învățătură. Nu e foarte complicat. Noi investim foarte puțini bani în sport în comparație cu alte țări. Cipru, spre exemplu, o țară mică, dădea 800 de milioane de dolari către sport când eu eram ministru, iar noi aveam vreo 60 de milioane! Faceți socoteala! Deci, ăia aveau 800 de milioane de dolari la o populație de două milioane, iar noi, cu 20 de milioane de locuitori, cât mai eram atunci, primeam 60-70 milioane. Bani mulți se bagă în sănătate. Sunt miliarde, miliarde!
- Și ce comparație vreți să faceți?
- Ei, dacă noi am investi și în sport, banii aceștia care ar intra în activitățile sportive și în sănătatea oamenilor s-ar recupera înzecit și n-am mai avea oameni cu probleme, pentru că sportul te ajută. Dacă ai făcut mișcare în tinerețe și ai o constituție sănătoasă, asta te ajută toată viața, la fel ca o limbă străină. După părarea mea, ar trebui ca elevii să nu termine primele patru clase dacă nu știu să joace șah și să înoate. Când termină clasa a patra, orice copil să știe să înoate și să joace șah. Sunt două chestii care i-ar ajuta toată viața. Dacă știi să înoți, o faci și la 60 de ani, și la 100, dacă mai trăiești. Șahul, la fel, îți menține logica. Dar să nu fie ca-n bancul ăla: „Ce-i șahul? Piesele alea pe care le dai la o parte când jucăm table”.
- Subiectul dopingului în sport nu era încă unul de amploare la noi în perioada în care dumneavoastră erați ministru...
- Ba da! Eu am pus bazele Agenției Naționale Anti-Doping. Am luat aparatura necesară, am umblat după autorizare și omologare, pentru că, dacă țineți minte, pentru aspirină s-a pierdut o medalie (n.r. - se referă la fosta gimnastă Andreea Răducan, testată pozitiv la pseuodoefedrină după JO Sydney 2000). Atunci, eu am insistat foarte mult să avem laborator și ce ne mai trebuie, pentru ca, în momentul când ne iau ăia câte o probă, să luăm și noi proba, ca să nu fim păcăliți. Și, atunci, dacă două laboratoare au același rezultat, e în regulă. Dar dacă apărea un alt rezultat la noi... Am ținut legătura atunci cu partea chineză și Tunisia sau Marocul, nu mai știu. Și am reușit să avem laborator autorizat și tot ce trebuie. Astăzi, suntem în stare să luăm și noi probe fără probleme.
- Situația Simonei Halep cum vi se pare?
- Vedeți că ăștia n-au iertat niciodată pe nimeni. Dau doi ani de suspendare, apoi mai fac o ședință și ridică suspendarea, mai trece un an... Nu știu, Simona avea momente în care răsturna totul și juca foarte bine și momente când făcea niște meciuri mai slabe. Dar eu cred că deranja foarte mult la un moment dat.
- Deranja foarte mult? Adică? La ce vă referiți?
- Capitalismul presupune concurență. Te înlătură prin orice metode. Ce, credeți că le convine unora să ai campioni, să câștigi...? Sunt bani mulți la mijloc. Suntem mici. Cine știe...? Au prins momentul și au zis: „Hai, bă, s-o mai liniștim, că ne încurcă socotelile”.
- Deci, cumva, susțineți varianta ca acest caz de dopaj să fi fost orechestrat.
- Da, da. Pentru că ea nu este o persoană pe care să o vezi că ar fi făcut performanță prin dopaj. E o fată care a muncit extraordinar de mult, cu fizicul pe care l-a avut... Ba chiar a făcut și sacrificii, cu operații la sâni și așa mai departe. Deci, cu atât mai mult nu și-ar fi permis ea să ia o pastiluță ca să-i facă bine. Nu cred!
Sportul e singurul domeniu rentabil. O medalie de aur obținută de România este de o sută de ori mai ieftină decât una obținută de Germania, la cât de eficienți suntem noi în comparație cu ei, ca să dau un exemplu. E păcat că s-a desființat și ministerul, dar asta e.
- Georgiu Gingăraș
{{text}}