În meciurile de pregătire ale verii, echipele românești de club au luat niște bătăi care induc orice senzație, numai pe cea de optimism nu
FCSB, un 2-5 cu Anderlecht, pe care Steaua, pe vremea lui "Notre respect", o bătea de-o stingea. Rapidul, un 1-4 cu Slovan Bratislava. Farul, un 0-5 cu Banik Ostrava, nescuzabil decât în mică parte prin aceea că Hagi a folosit mai multe rezerve. FCU, un inexplicabil 2-7 cu FC Koln, trupa de amatori din eșalonul al patrulea nemțesc.
Concitadina oltenească, a lui Rotaru, până la plăpânda victorie cu Slavia Sofia, 3-2, n-a mișcat nici în fața lui Ludogorets, nici în fața lui Lokomotiv Plovdiv, 0-2 de fiecare data. E vorba despre echipele cu pretenții, unele dintre ele, Farul sau FCSB, urmând să joace în curând în Cupele Europene.
Non-fotbalul clasei de mijloc
Pe lângă cele înșirate mai sus, un Botoșani-Ferencvaros 0-3 sau un Voluntari-Hapoel Beer Sheva 0-3 nu mai miră, iar un Petrolul-Panathinaikos 0-2 e chiar dătător de speranțe.
Vorbim despre clasa de mijloc a fotbalului nostru, echipe care joacă meciuri oficiale doar în pregătiri. Unde toată lumea, după ce pierde, spune că a fost "un test util", iar apoi, când începe campionatul, nimeni nu joacă nimic, nimeni nu atacă, se invocă acea disciplină tactică, respectarea sarcinilor de joc, închiderea culoarelor. Toate aceste abureli, tot acest furat al căciulii, generează acele posesii de 25-30 la sută la echipele naționale, atunci când întâlnim un adversar mai acătării.
Certificat de lipsă a valorii
Dacă ar fi fost doar acel 2-5, doar acel 2-7, doar acel 0-5, am fi spus că sunt întâmplări izolate. Oboseală, un bufet suedez prea consistent, crampoane nepotrivite, prea frig sau prea cald. Dar toată lumea bună de la noi a încasat măcar câte o bătaie temeinică în ultimele zile, așa că explicația e mai degrabă globală decât individuală. Cam asta ne e valoarea în acest moment. Minus 5 goluri în fața ligii germane de amatori, tot minus 5 în fața locului 12 din Cehia.
Sunt niște realități pe care nu le mai putem nega, trebuie să ne obișnuim cu ele și să înțelegem cam care ne e valoarea.
Existăm printre echipele mici
Norocul nostru că în primul tur european vizităm doar Tiraspolul, Sofia și Adana turcească. Cele două TSKA-uri (asemenea gogomănii identitare se pot întâmpla nu doar la noi, ci și la bulgari, adică tot prin Balcani) par făcute din același aluat cleios ca și minunatele noastre branduri. Așadar, nu va fi din cale afară de greu. Dar după aceea? Spre ce ne ducem? Spre acel 0-10 "aggregate" cu Silkeborg, probabil, sau spre alte întâmplări deloc onorante.
Și spre concluzia că trebuie să ne fie teamă de orice, de Gibraltar, de Andorra și altele ca ele. Ne obișnuiserăm să spunem că nu mai există echipe mici. Ba există, iar noi începem să facem parte din această categorie.
Amicalul lui Alibec
Dincolo de aceste înfrângeri usturătoare, fotbalul nostru a mai disputat un amical în această vară. Poate cel mai puternic, cel mai prestigios. Pe Coasta de Azur, Alibec s-a întâlnit cu Kevin De Bruyne și imediat a postat imaginea pe rețelele de socializare. Din poză reiese că fotbalul nostru a pierdut și de această dată, și încă la scor. Belgianul era îmbrăcat normal, ca orice tânăr în vacanță. Al nostru părea un explorator din inima Africii, în căutarea izvoarelor Nilului.
{{text}}