Caz tipic de câștig reciproc avantajos. Adi își urmează interesul, la fel Rapid, care nu știa cum să facă să abordeze sezonul cu un antrenor care poate oferi mai mult decât locul 5 în play-off. Este alesul Bergodi omul potrivit?
În lumea fotbalului, nu doar cel de la noi, dacă spui că sunt lucruri mai importante decât banii ești privit compătimitor. Sau ca un rătăcit dintr-o capsulă a timpului. Astea toate dacă nu ești pur și simplu luat de prost. În lumea fotbalului, plecarea lui Mutu de la Rapid către Neftchi Baku este un act de normalitate, o alegere logică. Nu o trădare. Mă rog, trădare este un termen prea teatral. Să zicem înșelarea așteptărilor conducătorilor și ale suporterilor.
Trădare să fie, să ne bucurăm și noi!
Dar se simt cu adevărat înșelați/trădați suporterii și șefii clubului care tocmai a celebrat 100 de ani de existență și se pregătește pentru un sezon în care a anunțat că se va bate pentru titlul de campioană? Este atât de mare regretul despărțirii sau plecarea lui Adrian îmbracă aidoma unei mănuși nemulțumirile mocnite, dar ținute bine în frâu, ale celor cu banii și cu puterea de decizie? Pare un pic ciudat că Mutu a primit atât de repede acceptul lui Dan Șucu să negocieze cu azerii din Baku.
Rapid corporatist
Repede și ușor, nicio opoziție. Sigur că domnii Șucu și Angelescu sunt niște domni, la fel ca domnul președinte Daniel Niculae, dar în cazuri din acestea măcar simulezi că tragi de antrenor să-l păstrezi. De ochii lumii îi agăți de picioarele ducărețe ceva clauze, niscai înțelegeri de gentlemeni. Cunoaștem scenariul, nu mai insist. Faptul este că acum Rapid caută antrenor, unul capabil să justifice investițiile și ambițiile unui club intrat în era corporatistă, iar Mutu pleacă spre o lume în care va fi plătit de 4-5 ori mai mult. Într-un campionat mai bogat decât cel românesc, dar loc de unde nu va putea pretinde că își construiește meseria la acel nivel care să îl propulseze către zonele aristocratice ale fotbalului.
Adrian Mutu (44 de ani)Atenție la precedentul Petrescu!
Acolo unde a fost ca jucător, prea puțin conștient totuși de privilegiul oferit de un mare talent, și unde și-a anunțat intențiile să revină ca antrenor. Naționala sub 21 de ani a României a fost un pas necesar și reușit, plonjonul spre locul lăsat liber prin demiterea lui Reghecampf este rutină poleită cu aur. Nu doar poleită. Și nu doar cu aur, ci și cu petrol. Mult petrol.
La fel ca Mutu, și Dan Petrescu anunțase la început de carieră că visează să ajungă să antreneze Chelsea. Clubul unde s-a consacrat ca jucător de nivel internațional. La 55 de ani, Dan antrenează Jeonbuk Hyundai Motors în Coreea de Sud. Asta după ce a mai trecut și prin China, pe la Guizhou Hengfeng, dar și pe la Jiangsu Suning. Amândouă desființate între timp. Și acolo aflam că sunt proiecte interesante, bla, bla. Știu, viața e grea, plus că necesitățile dânșilor sunt altele decât ale oamenilor de rând. Dar măcar să nu mai fim aburiți cu idealuri.
De ce nu Șumi
Ca parte doar aparent vătămată, Rapid avea de rezolvat repede problema noului antrenor. Ultimul infiltrat pe lista posibililor, Daniel Isăilă, tocmai a anunțat repede că nu ia în calcul o posibilă aventură în Giulești. Căci e și aventură să stai pe banca Rapidului, chiar în era corporatistă. Lista nu foarte lungă îi mai cuprindea pe Daniel Pancu, Cristiano Bergodi și Marius Șumudică. Teoretic, Șumi ar fi trebuit să fie cel mai aproape de profilul-pilot, pentru că e un tehnician priceput și știe cu ce se mănâncă rapidismul.
De ce da Bergodi
Parcă prea bine, mormăiau unii, iar absența lui de la sărbătoarea centenarului a fost un mesaj neechivoc al nepotrivirii reciproce. Acum se știe, alesul este Cristiano Bergodi, omul care în vara asta părea să joace rolul candidatului etern, dar imediat sub linie. Vezi varianta CFR. Italianul vorbit de bine pe față, dar de fapt privit chiondorâș în lumea fotbalului nostru (ce vrea, bă, și veneticul ăsta, cu aerele lui de civilizat?) aduce o notă de seriozitate și propune un fotbal mai spectaculos decât ne-italianul Mutu. Ajunge pentru un titlu?
{{text}}