Aproape orice site deschizi, cade peste tine știrea că FCSB - Dinamo se va juca în Ghencea. Subiectul concurează ceea ce e cu adevărat important în aceste zile, dezvăluirile despre azilele groazei, despre care chiar președintele Iohannis a afirmat azi că "sunt o rușine națională".
Ciolacu să fie urcat pe un cal alb
Așadar, în România e o știre senzațională că un stadion de fotbal, construit din bani publici, la doi ani distanță de când a fost inaugurat, poate fi accesat de o echipă de fotbal care e gata să achite chiria stabilită de administrator.
Dacă explici așa ceva cuiva dintr-o țară civilizată nu va înțelege nimic. Cum adică e o știre că o echipă poate intra pe un stadion construit pentru a se juca fotbal pe el?! E ca și cum ar fi o știre că locuitorii sectorului 3 ar avea dreptul să intre și în Parcul Moghioroș, din sectorul 6. Nu se poate explica o asemenea bazaconie, cineva care trăiește într-un loc mai la vest de România nu poate să priceapă cum e posibil așa ceva.
Ce e și mai tare însă în acest caz scandalos e faptul că, acum, cel care e văzut ca un erou al poveștii și cel care merită să primească laude e Marcel Ciolacu. Ni se spune, chiar de către Gigi Becali, cine altul?, că intervenția lui Ciolacu a salvat totul. Că el e personajul care trebuie urcat pe un cal alb și purtat, eventual, și printre ovațiile unora îmbrăcați în roș-albastru.
Așa stau lucrurile în România. Nu ar fi fost nevoie de acest episod, dar e încă un moment să realizăm și să nu mai trăim cu impresia că dacă suntem în Uniunea Europeană, la noi e ca la ei. Nu! Nu e așa!
Vorbele lui Panduru
Mi-a atras atenția, zilele trecute, o declarație a lui Basarab Panduru, făcută la Orange Sport. Comentând subiectul FCSB în Ghencea, fostul fotbalist a spus așa: "Normal e să ai dreptul, nu să-ţi dea cineva dreptul". O descriere mai exactă a situației, în cuvinte mai puține, nu poate să facă nimeni.
În România, să ai dreptul la ceva, orice, nu e suficient. E nevoie să intervină cineva, evident din politică, un ciocoi, în cazul de față, pe numele lui, Marcel Ciolacu. Și să dea ordine. Și atunci, dacă e ordin, cu plăcere! Ciolacu e văzut acum ca un salvator al clubului FCSB, care în ochii opiniei publice era abuzat de o instituție a statului. E clar că anii pe care România i-a petrecut în comunism au schimbat ADN-ul acestei țări. În rău. În foarte rău, chiar!
Ca pe vremea cartelelor de alimente din anii '80
Pe la finalul anilor '80, când anumite alimente erau raționalizate și populația primea cartele pe care se bifa când cumpărai pâine, ulei, zahăr și altele, după care nu mai aveai dreptul fiindcă ți se termina porția, existau oameni care ajunseseră să spună "e bine că măcar ni le dau și că le găsim și pe acestea!". E exact ca în povestea FCSB-Ghencea, cu un drept care trebuia să fie câștigat de la început, dar care a ajuns să fie transformat într-o victorie, prin intermediul prim-ministrului țării. E de noaptea minții!
Ce e mai grav e altceva. Că FCSB joacă sau nu în Ghencea e o chestiune prea puțin importantă, raportat la ce probleme are, cu adevărat, de rezolvat această țară. Dacă Ciolacu a rezolvat totul, cu un simplu telefon, pentru o speță aproape deloc relevantă pentru zona politică, vă imaginați cum stau lucrurile și cum se execută doar la ordin în toate celelalte domenii? De la sănătate la învățământ, de la cultură la mediu și de la economie la orice altceva. Totul e în mâna unor oameni politici puternici. Numele lor se schimbă în decursul anilor, apucăturile rămân aceleași. Sistemul e impenetrabil, indiferent cine e prim-ministru, președinte sau ce partide sunt la guvernare. Contează prieteniile, interesul, influențele sau chiar rata de popularitate, adică voturi, pe care le poate produce o decizie anume.
Ce facem, ne aliniem iarăși la coadă, cu cartela în mână?
Și nu neapărat această stare de fapt ar fi de neacceptat, așa e politica, o cloacă urât mirositoare, ci altceva e revoltător. Că parcă se formează iarăși celebrele cozi, oamenii stau cu cartelele de alimente în mână și rostesc toți, în cor, comentând subiectul FCSB - Ghencea: "Bine măcar că s-a rezolvat și că a intervenit prim-ministrul!". Mult rău ne-a făcut comunismul: ne-a lăsat o moștenire prea urâtă. De care nu vom putea scăpa dacă vom continua să acceptăm, vorba prietenului Pandi, că nu e normal să avem dreptul, ci să așteptăm să ni-l dea cineva.
{{text}}