Fotbalul românesc se schimbă

Există totuși pași înainte. În ritmul său, îngrozitor de lent, cu pași mărunți, fotbalul românesc totuși se schimbă

Un stadion pentru Constanța! La Constanța s-a dărâmat primul mare stadion din viața lui Hagi (care bineînțeles că a ajuns să-i poarte numele) și va apărea – în sfârșit – unul modern. 

Era și timpul. De fapt, ar fi fost cam acum un deceniu, dar încă nu e prea târziu. Hagi încă face miracole la Constanța – și va mai tot face. Fotbaliștii adolescenți inventați de Hagi vor ajunge, ușor-ușor, nu doar să semneze cu echipe din Premier League, ci și să joace acolo.

Cei care se pricep

Farul îl are președinte pe Gică Popescu (care și el a debutat la echipa națională pe stadionul Farul!) și antrenor pe Gică Hagi. E firesc să fie clubul cel mai bun din România la ora aceasta. Nu e nicio mare filosofie: oamenii care se pricep trebuie lăsați să lucreze la ce se pricep.

Unde e următorul Hagi?

Iar ce lipsește cel mai mult fotbalului românesc astăzi sunt, de fapt, oamenii ca Iosif Bükössy.

3 aprilie 1975 a picat într-o joi. Și în joia aceea, Ioji Bükössy a mers să vadă o miuță a copiilor de la Școala 23 din Constanța (cine mai face asta azi, cine îl mai caută pe următorul Hagi?).

Îi povestise Relu Constantin (fotbalist care n-a făcut carieră, ajungând pe la Carpați Mârșa, înainte să-și rupă piciorul într-un accident absurd, farsă a unor copii care au umplut un balon cu pietre – episodul e povestit în cartea "Hagi" scrisă de Grigore Cartianu acum aproape un sfert de secol) că a apărut un puști-fenomen, căruia nimeni nu îi poate lua mingea. Constantin era el însuși adolescent, practic un copil.

Oamenii ca Ioji Bükössy, maidanele și generozitatea copiilor din secolul trecut

Iar copiii știau să fie cinstiți, acum cincizeci de ani mai mult decât astăzi. Iar când domnul Ioji a fost să-l vadă pe Hagi, Hagi plecase acasă, n-a jucat în ziua aceea. Dar antrenorul a lăsat vorbă să vină a doua zi la club. Și așa a început, de fapt, cea mai frumoasă poveste din fotbalul românesc. 

Exact așa: cel mai mult îi lipsesc fotbalului nostru astăzi oameni ca Iosif Bükössy. Da, da, oamenii ca domnul Ioji, maidanele și generozitatea copiilor de acum cincizeci de ani.

Poate nu știm să îl găsim pe Hagi

Se spune că un Hagi se naște o dată la un secol, dar poate că greșim, poate că se naște o dată pe deceniu și nimeni nu-l găsește, nimeni nu-l vestește și el se pierde.

Acum, Gică Hagi însuși a ajuns și pescar de talente. Și dintre toate darurile cu care a fost înzestrat, pe acesta îl găsesc cel mai însemnat.

Și la Craiova începe să se contureze un răspuns la întrebarea: care e totuși Știința? Și nu e prima dată când un răspuns al justiției nu va face unanimitate între suporteri, ba chiar dimpotrivă, dar deocamdată – ăsta e verdictul din justiție – vechea Universitatea Craiova e totuna cu CSU Craiova.

Indiferent care e aceea, Oltenia merită o mare echipă. În fotbal, Craiova e un Napoli. Și Napoli a reușit totuși un titlu la treizeci și de ani după Maradona. E timpul ca Știința să se lămurească totuși cine e și...

Și Dinamo se străduiește să revină și la viață, după ce a revenit în prima divizie. Echipa are puls, are suporteri și cândva o să aibă poate, din nou, și o casă a ei.

Bineînțeles că FCSB are dreptul să joace în Ghencea!

La FCSB, cât stăpânește Becali, va rula mereu același film și, indiferent de protagoniști deznodământul va fi același: încă un an, încă un titlu ratat.

Altfel, bineînțeles că FCSB are tot dreptul să joace în Ghencea! Anormal e că a apărut această speță. Cum să nu aibă dreptul o echipă să joace pe un stadion construit din bani publici întocmai pentru a se juca fotbal pe el?!

Eroul din capul lui Becali

Stadionul Ghencea nu poate fi monopolul clubului departamental Steaua. Chiar așa, ne întoarcem la cluburi departamentale, ceea ce înseamnă un cert plonjon în trecut? Dar dacă tot o facem, de ce nu e lăsată Steaua să concureze până la capăt, adică să poată juca în prima ligă? – și asta e anormal! Iar Ciolacu nu poate fi erou decât în capul lui Becali, nu e nimic eroic în acțiunea lui Ciolacu, e un gest de minimă normalitate (anormalitatea e că e nevoie de "intervenții"!), dublat probabil de calcul electoral, acum când se aud țipetele bătrânilor din lagărele din Voluntariul condus de Pandele.

Giuleștiul e fermecător, nu nedrept

În Giulești e nebunie, ceea ce nu ar trebui să sune deloc surprinzător. Când nu e nebunie în Giulești? Suporterii îl voiau pe Șumudică, dar nici măcar în Giulești suporterii nu obțin tot ce vor, așa că dinspre conducerea clubului a venit o altă soluție: Bergodi.

Atunci când suporterii nu obțin ce vor

Cristiano Bergodi nu are profilul lui Marius Șumudică, e puțin probabil să se urce pe garduri cu fanii, dar nu e mai puțin antrenor, ba chiar dimpotrivă!

Noul Rapid își propune, iată, să fie ceva mai sobru și mai eficient. Bergodi e unul dintre cei mai buni antrenori din România în ultimul deceniu. Șumudică a făcut ultima dată performanță în România pe când era Alibec tânăr, Budescu slim fit și avea Giurgiul echipă în prima ligă.

Cum spuneam, suporterii nu obțin întotdeauna ce vor, dar există o cale ca să îi aduci de partea ta: rezultatele. Dacă Bergodi va avea rezultate, va fi apreciat. Poate că nu va fi iubit, cum este Șumudică, și cum merită să fie, pentru trecutul său de fotbalist giuleștean, dar respectat va fi. Giuleștiul e fermecător și excesiv, nu nedrept.