Cornel Dinu între 0,03% și 100%

Legendarul fotbalist a cedat cele 3 sutimi de procent pe care le deținea în acționariatul dinamovist. Doar o formalitate economic-contabilă. El va rămâne însă mereu acolo, cu restul de 99,97%

Într-un editorial publicat vineri în Fanatik, Dinu scrie că renunță la modesta și mai degrabă simbolica sa participare la acționariat. Textul e lung, explicativ, didactic, chiar povățuitor. Când trist, când săltăreț (citează și o epigramă de Păstorel), dar ideea de bază e doar una: noii acționari, cei de la Red&White, domnii Voicu și Nicolescu, sunt cei care l-au determinat să facă acest pas. Nici Negoiță, nici Cortacero, nici Șerdean n-au reușit să-l aducă pe Mister în acea stare de lehamite în care să spună stop.

Deceniile și nopțile lui Mister

Dinu va păși peste puțină vreme, la 2 august, într-al patrulea sfert de veac al vieții sale. Va împlini 75 de ani, adică. Vreo 57 (adică din 1966, când a venit de la Târgoviște) i-a dedicat lui Dinamo, călcând pe absolut toate treptele. Tânără speranță, jucător în ascensiune, titular, căpitan, antrenor secund, antrenor principal, președinte, administrator delegat, iar în ultimii ani doar acționar minoritar în acte, însă implicat sufletește până la limita suportabilului. Un om cu o sănătate șubredă, greu încercat de viață, vorbește la telefon seară de seară, noapte de noapte, ore în șir, doar despre Dinamo.

O matematică insolită

Știe tot, planuri de reorganizare modificate, cifre, acționariate, Zăvăleanu, Melero Marin, Iacob tată și fiu, coaforul de la Rin. Adună, scade, compară, povestește. Un om de formație eminamente umanistă, care n-a suferit niciodată matematica și pentru care cifrele nu înseamnă bani, ci doar anii marilor evenimente istorice (îi știe pe dinafară pe toți) a ajuns să se adâncească într-o cifrăraie complicată, să scadă, să adune, să înmulțească și să împartă.

Scopul final al acestei insolite matematici de bătrânețe nu e propriul lui bine, ci binele lui Dinamo. Pentru Cornel Dinu personal, binele n-a fost niciodată în buzunar sau pe card, ci doar în minte și în suflet.

A simțit păcăleala

Cornel Dinu mai are o calitate, sau poate că e un defect. Cei aproape șaizeci de ani de fotbal l-au învățat să simtă păcăleala. Să miroasă țeapa de la distanță, să distingă rapid oamenii bine intenționați de profitori. Să depisteze gargara de la o poștă (apropo de aiuritorul "crowdfunding prin seedblink"), să nu înghită pe nemestecate orice i se pune dinainte, indiferent de ambalaj. Probabil că ultimele acțiuni ale noilor decidenți l-au determinat pe Dinu să iasă, măcar "de jure", dintr-un peisaj în care nu se mai regăsește.

Adevăratul mesaj al renunțării

Poate că pentru Dinu renunțarea la infinitesimalul său procent va fi o liniștire. Nu se va mai simți părtaș nici măcar cu acel 0,0313 (aceasta e cifra exactă, aproape invizibilă cu ochiul liber) la niște decizii pe care nu le agreează, la un mod de conducere măcar straniu, dacă nu cumva falansteric, irealizabil. Mai rău va fi însă pentru acționari. Nu cele trei sutimi de procent contează, ci faptul că simbolul lui Dinamo nu are încredere în tine nici măcar cu acea cotă microscopică menționată în acte.

Mai mult decât crowdfunding

Probabil că Dinu va continua să se uite la meciurile lui Dinamo, cu ochiul și cu sufletul. E de așteptat ca marți, după meciul cu oltenii de luni seara, să mai publice un editorial în care să scrie cum s-au mișcat băieții lui Burcă la debutul pe prima scenă. Și e de așteptat că acționarilor prea puțin le va păsa că Dinu nu mai figurează pe acea listă. Viața merge înainte oricum. Însă domnii de la Red&White ar trebui să înțeleagă că aici nu e vorba de o modificare aproape nesemnificativă de acționariat, ci de faptul că o legendă de talia lui Dinu i-a repudiat public. Chestiune mai complexă și mai dureroasă decât orice crowdfunding.