Împreună cu Carlos Alcaraz, la Wimbledon au învins Tenisul și Omul.
Acest băiat de 20 de ani ne-a adus în fața ochilor, în cele aproape 5 ore de joc cu monstrul sacru Djoković, toată istoria tenisului: servicii apăsate și plasate la centimetru, în stil Federer, forehanduri cu ambele picioare în aer, ca Suzanne Lenglen, back- hand-uri demne de... Djoković!, alergare și recuperări ca o reîncarnare a lui Nadal, scurte puse în momente decisive ca... nimeni altcineva.
Voléul de rever din ultimul ghem, la passingul formidabil al lui Djoković, mi i-a adus în minte pe McEnroe, Edberg, Rafter, Laver...
Iar sufletul lui Carlos, deschis către lume ca o floare, nu știu dacă l-a mai avut vreun mare campion!...
{{text}}