Pe 17 iulie 1923, într-o comună argeșeană cu numai câteva sute de suflete se năștea Traian Ionescu, cel care avea să devină în anii '60-'70 unul dintre cei mai de succes tehnicieni români. Reușitele sale se cuantifică nu doar în trofeele cucerite, și alea destule, ci mai ales în cantitatea și calitatea fotbaliștilor de geniu pe care i-a descoperit sau lansat.
Până să devină antrenor, Traian a avut și o carieră importantă de jucător. De portar, mai exact. Apogeul a fost reprezentat de cele trei sezoane (1948-1951) petrecute la CSCA/CCA București. Adică la Steaua, club abia înființat, însă care atrăgea deja mulți dintre cei mai valoroși tineri.
Traian Ionescu a pus umărul la primul titlu câştigat de Steaua
Alături de „militari”, cucerește trei Cupe ale României și pune umărul la primul titlu al roș-albaștrilor, cel din 1951. Apoi, simțind că pierde postul de titular în favoarea nou-venitului „Țop” Voinescu, pleacă la Clubul Armatei Câmpulung Moldovenesc. La formația suceveană mai apără un singur campionat, 1952, apoi se retrage la nici 30 de ani.
Un tânăr promovat prea ușor în prima echipă are toate șansele să se plafoneze în maximum un an. Mai ales dacă ascensiunea lui este salutată greșit de cei din jurul lui, dacă este transformat într-un domn Goe al lotului, pe care toți îl cocoloșesc.
- Traian Ionescu, în 1973, pentru revista Fotbal
E atras imediat de o carieră de antrenor, pe care și-o începe la Casa Armatei Craiovei, în „C”. Echipa din Bănie se desființează la scurt timp, astfel că Ionescu activează o perioadă pe la diferite centre de copii și juniori.
Ca orice personalitate fotbalistică, Traian Ionescu este un tehnician controversat. El a avut de întâmpinat multe adversități, în ciuda rezultatelor superioare la care a ajuns. Antrenor sever prin excelență, a evitat soluțiile dulci, capabile să atenueze sau să prelungească situațiile de compromis.
- Ioan Chirilă, în 1973, în revista Fotbal
Este angajat apoi cu acte în regulă de Flacăra/Petrolul Ploiești în calitate de coordonator al tehnicienilor ce lucrau în sectorul juvenil. Avea să fie una dintre cele mai bune decizii luate de șefii grupării prahovene din acele vremuri, întrucât la tineretul „găzărilor” tânărul antrenor argeșean urma să crească o generație extraordinară, în frunte cu Mircea Dridea, Constantin Tabarcea sau Vasile Sfetcu.
4 trofeea câștigat portarul Traian Ionescu, toate cu CSCA/CCA: un titlu de campion ('51) și trei Cupe ale României ('49, '50, '51)
Traian Ionescu a lansat cele mai mari legende dinamoviste
După un aproape un cincinal la Ploiești, Traian Ionescu e „transferat” la Dinamo. Iar în Ștefan cel Mare continuă să facă ce știe mai bine: să caute și să lanseze puști de 16-17-18 ani. Și, după ce este numit „principal”, îmbogățește semnificativ și vitrina cu trofee a roș-albilor.
La începutul carierei ne-a bătut Rapidul cu 2-0 pe «23 August». La ambele goluri m-a driblat Nichi Dumitriu de m-a implantat în iarbă. Traian Ionescu a continuat cu mine, nu m-a scos din echipă. Am rămas titular la Dinamo și am prins și naționala.
- Cornel Dinu, în 2018, pentru GSP.ro
În nenumăratele sale mandate la Dinamo, promovează o mulțime de juniori excepționali. Dintre zecile de nume „grele” îi amintim pe Cornel Dinu, Florea Dumitrache, Mircea Lucescu, frații Nelu, Lică și Radu Nunweiller, Ion Pârcălab, Constantin Frățilă, Ilie Datcu ori Iosif „Piți” Varga.
În 1965, jucam la naționala de juniori și Traian Ionescu i-a sunat și pe antrenorii lotului ca să se intereseze de mine. Era decembrie, în seara de după meciul câștigat de Dinamo cu Inter Milano, 2-1. Mai exista interes de la Steaua și de la Petrolul, dar tata a fost impresionat de grija pe care mi-o arătau cei din Ștefan cel Mare, i-a plăcut că veniseră de vreo trei-patru ori la Târgoviște pentru mine. Și în vara lui '66 am trecut la Dinamo.
- Cornel Dinu, în 2018, pentru GSP.ro
Ionescu n-a fost profet doar printre „câini”, ci și pe malurile Bosforului. În stagiunea 1969-1970, el i-a pregătit pe cei de la Fenerbahçe, alături de care a câștigat detașat campionatul Turciei.
6 trofeea cucerit antrenorul Traian Ionescu. Cinci cu Dinamo, patru titluri de campion ('62, '63, '64, '71) și o Cupă a României ('64), plus unul cu Fenerbahçe, campion al Turciei în '70
După ce se termina antrenamentul, Traian Ionescu, într-o haină de piele de parcă era de la Gestapo... Cred că era ceva și pe la Gestapo, de fapt, că avea înclinații în sensul ăsta! Ne ținea o oră și jumătate pe terenul de zgură, care acum e din plastic, și făceam alunecări până aveam rană, ca să învățăm.
- Cornel Dinu, în 2018, pentru GSP.ro
Am doi fotbaliști preferați, Cornel Dinu și Liță Dumitru. Și asta pentru că au, în primul rând, educația performanței. Ei nu cochetează cu propriul talent, ci au ajuns la acea simplitate în joc care este, de fapt, cel mai greu de obținut.
- Traian Ionescu, în 1973, pentru revista Fotbal
Traian Ionescu, eșec la Steaua
Într-un singur loc a dat cu adevărat greș. Și s-a întâmplat tocmai acolo unde și-a dorit mai mult să reușească! La Steaua.
Suporter declarat al „militarilor” încă din vremea în care apărase acolo, Traian a primit șansa de a profesa în Ghencea abia în vara lui 1981. N-a avut însă rezultatele sperate, a intrat și în conflict cu generalii din minister, astfel că divorțul s-a produs după numai patru luni.
Problema fundamentată a fotbalului nostru o reprezintă selecția copiilor. Din păcate, noi operăm cu aceleași mijloace ca acum 40 de ani, deși evident că fotbalul a progresat enorm în perioada asta.
- Traian Ionescu, în 1973, pentru revista Fotbal
Soluții întotdeauna există, ce ne lipsește este seriozitatea. Nu putem face cu adevărat mare performanță dacă nu renunțăm la «lăutărie»!
- Traian Ionescu, în 1973, pentru revista Fotbal
CV Traian Ionescu
- S-a născut pe 17 iulie 1923, la Sălătrucu-Văleni (Argeș)
- Junioratul l-a făcut la TC Târgoviște și la Sporting Pitești
- Ca senior, a evoluat (portar) la: Vulturii Lugoj, Sportul Muncitoresc Găvana, Juventus/Distribuția/Petrolul București, CSCA/CCA București, CA Câmpulung Moldovenesc
- Are 5 selecții în prima reprezentativă a României
- Cluburi importante antrenate: Dinamo București (în 5 mandate), Fenerbahçe Istanbul, Sportul Studențesc București, Olimpia Satu Mare, Jiul Petroșani, SC Bacău, Petrolul Ploiești, Steaua București, FC Olt Scornicești
- În anii '83-'84 a fost la naționala olimpică a Marocului, iar spre finalul carierei a fost consilier tehnic la Chimia Rm. Vâlcea și la CSM Reșița
- A decedat pe 4 octombrie 2006
{{text}}