Hai la lupta cea mare, aia din parcare!
Am murit cu toţii un pic la Tiraspol, acolo unde Tătucul şi-a înfipt colţii şi după moarte pentru a ţine priponit un vechi pământ, nu cumva să alunece prea la Vest. Inexistenţi într-o ţară inexistentă, aşa am fost. Nu cumva să ne delimităm de Farul tocmai acum!
Cotcodăcim
Nu cumva! Până şi cei mai acri cu Hagi au lăudat măcar în surdină drumul din ultimul an. Degeaba am tot zis că "stai, domne, să vedem, stai că reperul adevărat e Europa, nu un campionat în care unii îşi bat joc de propriii bani, probabil pentru că îi fac prea uşor!
Nu mai tot lăudaţi jucători care au făcut două, trei mărgici pentru care cotcodăcim de parcă s-ar fi ouat Taj Mahal-ul!". Degeaba. Am fost cu toţii luaţi pe sus de vraja mării.
Trezirea prin deces
Unii se vor dezice. Treaba lor. Se spune despre Hagi că face minuni. Nu face nicio minune, face un lucruri normale. Creşte tineri. În vreme ce alţii descresc tineri. E doar chior în ţara orbilor.
Dar acum, din nou, începem să vedem, să ne trezim. Ştiţi când te trezeşti cel mai bine? Când te arde unul cu fierul roşu. Când iei un pumn de-ţi zăngăne creierii. Când intră cuţitul.
Mori şi înţelegi că mori. E rău, dar prea târziu. Şi nu-i nimic de făcut. Fotbalul nostru e al câtorva oameni care îl ţin în loc aşa cum Moldova e ţinută în loc de umbra lui Stalin.
Unde sunt cei care nu sunt
CFR a cheltuit enorm şi nu a construit, zero. După Dan Petrescu, după performanţele lui, nu rămâne mai nimic, în afara perspectivei unei insolvenţe. CFR a cumpărat în aceşti ani o motoretă la preţ de SUV. Şi acum a venit nota.
Distracţie maximă. Despre FCSB, eterna secundă, n-are sens să vorbim prea mult. La FCSB e ca în URSS, oamenii s-au obişnuit cu absurdul. Trăiesc sperând ca astrele să se alinieze şi pentru ei cândva, şi când s-o întâmpla asta Becali să fie plecat la Athos, să nu le facă vraişte.
Nu mai bine te faci tu fotbalist?
La Craiova e ca la trenuleţele electrice de jucărie. Atâta ştiu, atâta fac. Locomotivele, vagoanele sunt foarte simpatice, vine lumea să le vadă, copiii – tati, ce frumos! Şi gata. Nu duc pe nimeni, nicăieri. Ora închiderii, se trag obloanele, mai deschidem şi mâine.
Mama, când o să mă fac mare vreau să fiu mecanic de locomotivă! Haide, puiule, hai să mergem, mai vorbim noi. Nu mai bine te faci tu fotbalist, d-ăla adevărat ? Şi gata.
Aşa a trebuit ca Farul să fie luată peste picior de trupa aceea de fotbalişti care se vând pentru o sacoşă de bani. Aşa am ajuns să vedem o jalnică reprezentaţie a unei echipe care într-un fotbal normal nu ar fi ajuns la acest nivel.
Şmecherii şi stăpânii
Farul e un mix între tineri crescuţi intern, foşti jucători ai academiei vânduţi, rataţi şi reveniţi şi jucători adunaţi de prin subsoluri fotbalistice. Un mix de groază. Mă mir că Hagi nu e plin de ulei de motor pe mâini şi nu umblă cu o bască-n cap. Service la Gică&Gică. Reparaţii şi restaurări. Gică şi-a confecţionat un Trabant turbo, în vreme ce alţii îşi rectificau singuri Maybach-ul cu ranga.
Trabantul poate să râdă de ei pe pantele de la Poiana Braşov, dar nu-l duci niciodată în Raliul Monte Carlo. I se blochează toate, transmisia, frânele, şoferul. E prea mult. Dar n-are cine, că ăilalţi sunt prea deştepţi ca să facă performanţă, le ajunge să fie stăpâni. Să adune perle pe care să le defecteze sau să le piardă. Trăim într-un apocaliptic contratimp. Scuzaţi, n-am vrut să fac niciun apropo la Turul Franţei…
Rătăcirea ca profesie
Până la urmă, 3-0 după prelungiri e chiar bine. Putea fi 3-0 de la pauză. Chestia aceea numită Sheriff, cu sigla ei de benzi desenate, e, de fapt, o mică glumă şi ea, în afara glumei sinistre legate de felul în care există şi e întreţinută.
Dacă Farul prindea o formaţie mai închegată, era deranj mare de tot. Minunaţii şi ridicaţii în slăvi care au răpus balaurul de la palat s-au prezentat de parcă nici n-ar fi vrut să joace meciul, de ca şi cum n-avea niciun sens să fie acolo.
Ce căutăm noi aici?!, păreau să spună prin jocul lor. Şi aveau dreptate. De fapt, ce căutăm noi în Europa? Iată, din păcate, o întrebare care începe să fie pusă din ce în ce mai des.
{{text}}