M-am întors dintr-o vacanță petrecută departe special ca să prind duelul FCSB-Dinamo. Nu mi-a părut rău deoarece am urmărit o partidă plăcută, cu destul fotbal. Una pe care continuăm s-o identificăm, nostalgici și vinovați, drept "Derby de România". E pompos spus și inexact. A fost cândva, dar s-a isprăvit. Între cele două combatante s-a văzut sâmbătă, chiar și din avion, o mare diferență. În favoarea FCSB.
Mai valoroasă și mai omogenă, formația din Berceni a rezolvat problema cât ai zice pește. Fl. Coman a înscris în minutul 30, iar Olaru în 35, goluri marcate de cei mai în formă jucători ai învingătoarei. Și, coincidență, de fiecare dată cu piciorul stâng, cel pe care Florinel l-a numit la TV, mai în glumă, mai în serios, "neîndemânatic"!
Supusă unei presiuni constante, Dinamo a cedat. Practic, nici n-a contat în repriza 1, desfășurată toată în propria sa jumătate de teren. Scorul putea căpăta proporții dacă portarul cu dublă cetățenie al "câinilor", slovenul-bosniac Golubovic, nu s-ar fi distins prin câteva intervenții salvatoare.
Așa, scăpată cu numai 0-2, echipa din Ștefan cel Mare a reintrat în joc spre final. Atunci când, în minutul 83, pe fondul relaxării roș-albastre, portughezul Gonçalo Gregório a redus din handicap. Asta după o gafă a lui Târnovanu, autorul unui "înainte" din rugby. Dar și în condițiile în care, cu gândul la confruntarea de miercuri cu CSKA 1948 Sofia din Conference, Charalambous (sau cine?) își permisese să-i schimbe pe Olaru (71) și pe Fl. Coman (78). Adică pe cei mai buni. Întrucât Djokovic n-a sărit în ochi. Util, dar nu mai mult. Discret și atât. Sub Șut.
Meciul de sâmbătă a adus, pe lângă polemica legată de stadion (îmi voi da și eu cu părerea), și câteva confirmări. Deși e prematur de lansat verdicte, nu încape îndoială că FCSB, solidă și închegată, puternică, se anunță ca principala aspirantă la titlu. Misiunea ei pare ușurată și de faptul că prezumtivele contracandidate, în frunte cu CFR Cluj, și-au remaniat masiv efectivele. Și se caută, încă se caută.
Fără să dezvolt acum subiectul, de imaginat că inamicul numărul 1 al FCSB riscă să fie, ca și în alți ani, FCSB însăși. A se citi Gigi Becali, capabil să strice oricând cu o mână ce-a construit cu cealaltă.
Dinamoviștii au pus eșecul, mai ales startul dezolant al partidei, pe seama lipsei de curaj. De acord. Consider însă că intră în discuție și o lipsă de valoare. În consecință, spre a evita zona retrogradării, lotul roș-alb trebuie întărit urgent. E obligatoriu ca el să se adapteze la rigorile primei ligi, iar procesul să nu dureze.
În opinia mea, Burcă merită deplină încredere. Promovarea i se datorează în special lui. Atât că, oricât de iscusit ar fi, de inspirat, niciun croitor nu va putea face un frac ori un smoching din stambă! Îi trebuie material de calitate, ceea ce Burcă nu are.
Și nu-i exclus să vină momentul, ba chiar e de anticipat, în care neobosita galerie a "câinilor", care scanda de mama focului "Hai, Dinamo!" la 0-2, să nu mai ajute la nimic. Să fie cu adevărat prea târziu.
{{text}}