La Sofia, pe un stadion din vremea lui Pazvante Chiorul și în fața unui public ce ar fi încăput într-un tramvai, FCSB a învins-o meritat pe CSKA 1948.
Deși a cedat inițiativa spre final, când a devenit de nerecunoscut, vicecampioana României n-a lăsat niciun dubiu în privința câștigătoarei. A controlat meciul în majoritatea timpului. Adevărat însă că în duelul cu un adversar mai degrabă modest. Vrednic și cam atât. Acestuia i-a dat lovitura de grație Florinel Coman, gol în minutul 28, jucător care și-a confirmat o dată în plus forma și valoarea.
L-au secondat ca randament, alergând asemenea unor maratoniști, căpitanul Olaru și, după pauză, Edjouma. Din păcate, linia de fund, în componența căreia Charalambous, oare chiar el?, l-a preferat pe Lampard (Ov. Popescu) lui Roberto Carlos (Pantea), s-a dovedit vulnerabilă. Pe benzi și mai ales pe centru, unde Dawa și Haruț au greșit des. Așa a fost nevoie ca Târnovanu să intervină salvator la uriașa ocazie a gazdelor din minutul 64.
Dincolo de un succes prețios, impresia generală e că FCSB a rămas totuși datoare. Așteptam de la ea, echipa evident superioară, să ofere mai mult. Să insiste și să se desprindă. Când colo, ea a încurajat-o pe CSKA 1948 să iasă la joc și să pună presiune.
Cu toate că returul de la București se va desfășura fără spectatori, iar FCSB are câteva amintiri neplăcute în această direcție, putem socoti că echipa bucureșteană și-a asigurat calificarea încă de la Sofia. Așa ar fi normal, logic.
{{text}}