Ai voie să spui David Popovici și eșec în aceeași propoziție? Dacă este să te uiți la mare parte din societatea românească o să vezi că nu. Comentatorul curselor și titlurile gazetelor sunt dovada. Cine a îndrăznit să spună eșec, înfrângere, a pierdut sau dezamăgire a fost intens criticat.
Eu cred că definirea unui eșec este necesară. Cu nuanțe, dar și cu o veste bună. Și spun de la bun început că nu sunt de acord nici cu “dezastru” sau cu “umflat ca un balon de săpun.”
Este acest Campionat Mondial un eșec pentru David Popovici?
Acest lucru nu poate fi calculat decât în raport cu ce și-a propus. Public, atât David Popovici cât și antrenorul Adrian Rădulescu nu au spus decât că vor să facă o cursă bună și un timp bun. În podcastul lui Brett Hawke, acum o lună, a spus că “Obiectivul este să înot bine, să fac o cursă curată, dacă fac asta e o cursă rapidă, iar timpul e doar un bonus.”
Dar ca să fim onești cu noi înșine, iar David cu el însuși, așteptarea este ca un campion mondial să-și apere titlul sau să fie aproape. De asta, în materie de eșec, el și echipa trebuie să-și facă socotelile. Dacă așteptau o medalie, atunci acest Campionat Mondial este un eșec. Dacă, însă, David știe că acolo și-a atins limitele, atunci este în regulă.
În ce privește dezamăgirea, ea este firească. Sentimentul de părere de rău trebuie să existe. Și la el și la noi pentru că nu poți merge în viață, mai ales în sport, fără să-ți setezi obiectivele cele mai înalte pe care le poți atinge. Dacă facem altfel, nu mai intrăm în competiție. Din eșec și dezamăgire noi învățăm.
Altfel, David este departe de a fi într-un eșec. Tocmai a luat Bac-ul a intrat la facultate, are oferte de a merge în străinătate, câștigă mai mult decât un român obișnuit, este campion mondial. Are o viață de succes. Și asta este cel mai important.
Care este vestea bună în această situație?
Sunt mai multe. Prima este că David a rămas în zona performanței mari. Că, deși mai jos decât podiumul, el este tot în elita sportivilor mari, că deține timpi buni încă și că are spațiu de îmbunătățire. Mare performanță presupune un nivel înalt permanent și la momentul potrivit sau când se împlinesc mai multe condiții se pot obține medalii.
A doua veste bună este că societatea l-a apărat pe David. Oamenii au înțeles că succesul se construiește greu și că este și mai greu de păstrat. Au înțeles că performanța poate fluctua și că o carieră nu este definită decât după perioade lungi de timp. Este o acceptare într-o anumită parte a societății că înfrângerea este parte din sport. Și că trebuie să te pregătești și pentru asta.
Există, cred, un motiv pentru care David are acest zid în jurul său. El este un sportiv care a ales să vorbească. Este clar, coerent, are un sistem de valori. Nu are figuri în cap. Modul în care își construiește cariera i-a dat statutul de model. Și, mai mult, lucru rar la noi, are dreptul la greșeală. Cred că este unic în cazul unui sportiv de aici. Oamenii au mai multă răbdare.
În ce ne privește, mai avem de făcut un pas.
Reacțiile noastre în această zonă sunt emoționale. Noi avem de învățat. Trebuie să înțelegem mai mult despre acest sport. Trebuie să aflăm ce înseamnă tehnica de înot, ce diferențe sunt în apele din diverse bazine, ce calități trebuie să ai în acest sport, ce înseamnă tipul de masă musculară a lui David.
De asta nu aș lua în derâdere și m-aș uita cu atenție la ce spune sportivul. Că apa mai rece din bazin îl încurcă, că simte publicul altfel, că are un corp aparte. Toate sunt lucruri pe care și el le știe, le învață, le perfecționează, iar noi trebuie să acceptăm că el știe ceva mai bine despre asta. Iar experiența asta el o să deprindă în câteva competiții, iar noi în câțiva ani.
Așadar nu e dramă. Nici eșec. Nici în bazin, dar nici când pronunți aceste cuvinte. Ar fi dacă nu reușim să învățăm fiecare din povestea asta.
De asta zic, David, că e în regulă! La 18 ani, în acest moment, totul poate fi reparat și învățat.
{{text}}