Care formulare e cea corectă? De trei ori la rând FCSB a tremurat pe final pentru niște victorii care la un moment dat păreau extrem de clare.
Au avut 3-0 la Târgu Jiu, cu FCU, s-a terminat 3-1, dar în ultimele 20 de minute au bubuit mingile gospodărește. Cu Dinamo au condus cu 2-0, gafa lui Târnovanu i-a băgat pe "câini" în meci și la final FCSB abia aștepta țignalul izbăvitor al arbitrului. La Sofia, vreo oră roș-albaștrii au părut din altă galaxie în comparație cu nevolnicele gazde, pentru ca ultimele minute să fie iarăși foarte grele, cu adversarii dând năvală către careul fecesebist.
De fapt, ce se întâmplă?
Au fost trei adversari aprioric inferiori FCSB-ului. O echipă fără antrenor în momentul acela, (Craiova lui Mititelu), apoi o nou-promovată cu un lot destul de subțirel (Dinamo) și, în sfârșit, o trupă bulgară pe care MM Stoica, exagerând, dar nu foarte mult, o categorisea ca pe una din play-out-ul diviziei secunde de la noi. Când niște preopinenți, trei la rând, în decurs de mai puțin de două săptămâni, mai slabi decât tine, pe care-i domini de nu se văd, te încalecă pe final de meci, ar trebui să-ți faci probleme, dar mai înainte, să le depistezi. Să înțelegi de ce se întâmplă asta.
Au obosit după 3 meciuri?
În niciun caz nu ține justificarea lui Charalambous. Care spune că echipa e obosită pentru că se joacă din trei în trei zile. E aberant să crezi asta acum, când încă nu s-a intrat în luna august. Dacă FCSB va ajunge în grupele Conference League, va trebui să joace de două ori pe săptămână până cu câteva zile înainte de Crăciun. Dacă băieții au obosit acum, în iulie, cum vor fi în decembrie? Lați? Leșinați? Numai buni de luat cu targa?
Nostalgia punguțelor galbene
La FCSB s-a lucrat întotdeauna bine la capitolul fizic, ba au fost și niște episoade greu de șters din memorie, punguțele acelea cu lichid gălbui, consumate chiar pe gazon. Lung prilej de vorbe și de ipoteze, vorba lui Topârceanu. Tommy Neubert a devenit aproape legendar, imaginile cu trx-uri, cu parametrii fizici mereu monitorizați au ajuns ceva banal. Să fi pierdut brusc contactul cu realitatea responsabilii cu partea fizică? Sunt cam aceiași, de ani și ani, inclusiv masorii, care probabil că știu pe dinafară fiecare mușchi al fotbaliștilor mai vechi.
Sarabanda schimbărilor
Mai degrabă explicația acestor prăbușiri de final trebuie căutată în altă parte și nu e greu de ghicit unde. În sarabanda aceea de schimbări, cele mai multe nimerite ca nuca-n perete. În teama tuturor jucătorilor că ar putea fi înlocuiți. Ca să nu riște să devină clienții magului din sufrageria pipereană, ca să nu le apară numărul de pe spate scris cu roșu pe tăblița arbitrului de rezervă, băieții dau totul la început și apoi, pe final, riscă să se sufoce.
Înlocuirea, ca pedeapsă
Plus că schimbările nu-i vizează neapărat pe cei obosiți, ci pe cei care n-au dat randamentul așteptat de deținătorul butonului magic. Nu sunt mișcări tactice, nu se vizează redobândirea prospețimii, totul pare să se întâmple punitiv. Schimbările sunt pedepse publice aplicate unora care mai apoi, la puține minute de la terminarea meciului, devin clienții tiradelor televizate. Discursul e cam același, doar numele sunt altele.
Cinci jucării în loc de trei
Când șefii fotbalului au decis că se pot face cinci schimbări în loc de 3 (în pandemie, când fotbalul se disputa în condiții speciale) nu s-au gândit că undeva în România există un domn căruia astfel i s-au oferit cinci jucării în loc de trei. Ar merge o scrisoare de mulțumire adresată forurilor internaționale. După cum e valabil și gândul că acum mai bine de o jumătate de veac, când puteau fi schimbați doar cei care se accidentau grav, nea Gigi ar fi fost foarte trist.
{{text}}