Ramona Farcău (43 de ani), managerul clubului privat ACS Olympic RFH, face o radiografie dură sportului pe semicerc din România. Fosta mare handbalistă critică strategia cluburilor, care „crește pe bani mulți handbaliști și handbaliste pentru alte echipe naționale, în loc să investească în proprii sportivi”.
- Doamna Farcău, de ce cluburile noastre nu promovează juniori și apelează la străini?
- Este mult mai simplu să aduci un sportiv de afară, gata format, chiar și pentru bani mulți, cheltuiți pe salarii, comisioane, taxe către federație, decât să aștepți să se dezvolte sportivii tineri din România. Cei mai mulți conducători și antrenori nu au răbdare să crească juniorii până la nivelul la care să spună că a meritat investiția. Cel mai mare obstacol al sportului juvenil românesc, îl reprezintă numărul de locuri extrem de redus disponibil pentru sportivii noștri. În handbalul românesc, masculin și feminin, sunt aproximativ 35% sportivi străini. Asta înseamnă că în cele două ligi naționale de seniori, Liga Zimbrilor și Liga Florilor, sunt aproximativ doar 350 de locuri ocupate de sportivii români. Unde vor evolua cei aproximativ 1.000 de handbaliști și handbaliste care activează la juniori I, ultima etapă de vârstă înaintea trecerii la seniori?
- Clar, jucătorii străini sunt considerți mai competitivi.
- Străinii sunt mai determinați, mai organizați și își urmăresc interesul, acela de a face performanță și de a câștiga bani. Pe termen scurt, sportivii de afară aduc rezultate în planul competiției interne, dar pe termen lung această strategie va ruina handbalul românesc. Vom ajunge să nu mai avem deloc rezultate la nivelul echipelor naționale. În momentul de față, România crește pe bani mulți handbaliști și handbaliste pentru alte echipe naționale, în loc să aibă grijă de propriii sportivi, investind în aceștia.
Unii juniori se lasă de handbal în preajma examenelor școlare majore, capacitatea sau bacalaureatul. Alții din cauza accidentărilor, care apar între 15 și 18 ani, mai ales cele la nivelul ligamentelor, mușchilor și articulațiilor, ca urmare a uzurii premature, din cauza metodologiei neadecvate de lucru.
- Ramona Farcău
Ramona Farcău: „Nimeni nu are răbdare să crească copiii”
- E o chestiune strict de strategie sau juniorii noștrii sunt chiar atât de slabi?
- Pentru unii manageri este o chestiune de randament financiar, alegând să plătească performanța imediată și nu să educe sportivul român în sensul unei strategii câștigătoare, pe termen lung. Rezultatele devin etalonul unor rivalități între cluburi, conducătorii justifică investițiile, mai ales când sunt făcute din bani publici, prin nivelul performanțelor și astfel nimeni nu mai are răbdare să crească copiii. Însă răul pornește de jos, de la nivel de copii și juniori. Ca să fim sinceri, conducătorii din România aduc de afară sportivi, pentru că sunt tot mai puțini sportivi români care au o mentalitate sănătoasă și se luptă pentru fiecare șansă de a fi în teren. Pe de altă parte, într-un fel e normal, la câte anomalii întâlnim la nivel de copii și juniori ca tinerii să își piardă încrederea.
- În ce sens?
- În sensul că la nivel de copii și juniori handbalul românesc, la nivel de principii, educație, organizare și condiții materiale este la pământ. Există o presiune imensă pusă pe copii pentru a obține rezultate, orgolii nemăsurate între părinți și antrenori care își educă proprii sportivi în sensul obținerii unor medalii de tablă, lipsite de importanță, în detrimentul formării unor abilitități care să îi ajute cu adevărat să reușească pe drumul performanței. În handbal, consider că rezultatele devin importante și pot fi un predictor al performanței sportive, după vârsta de 15-16 ani.
Majoritatea cluburilor din ligile naționale de seniori pune accent pe sportivii cu experiență și nu acordă șanse tinerilor. Parte din aceștia mai joacă puțin prin Divizia A, a doua ligă valorică, apoi renunță definitiv.
- Ramona Farcău
Ramona Farcău: „Sistemul este conceput greșit”
- Și la handbal se pune presiune pe copii?
- În Romania, toată lumea vrea rezultate de la vârste extrem de fragede și epuizează resursele sportive și motivaționale ale copiilor, astfel încât aceștia nu mai au puterea de a ajunge la nivelul seniorilor, acolo unde chiar contează rezultatele. În plus, tot sistemul sportului de performanță este conceput greșit. Avem juniori foarte înzestrați, de care nu știm să ne îngrijim, astfel încât la nivel de seniori ne trezim că nu mai avem cu cine să facem treabă și apelăm la sportivi străini pe bani mulți, sabotând handbalul românesc. Sper totuși ca oamenii care activează în sectorul juvenil să se trezească și să devină constienți de impasul în care ne regăsim, pentru a îndrepta lucrurile pe un făgaș normal.
- Am avut generații care au făcut performanță la juniori. Ce s-a întâmplat cu acei sportivi?
- Handbalul românesc a câștigat campionate mondiale și europene la nivel de juniori, dar îi vedeți pe jucătorii aceia în primele ligi? Prea puțini, la echipe din josul clasamentelor, cu puține minute de joc. Unde sunt aceștia? Cei mai mulți renunță la șansa lor și se îndreaptă spre alte cariere, ceea ce înseamnă că România are o mare problemă la nivel de management național.
De multe ori, selecția la nivelul juniorilor se bazează pe criterii subiective și pe interese personale. Apar în teren sportivi despre care oricine are ochiul format poate spune că nu au nicio șansă să reușească, și totuși aceștia țin locul ocupat unor copii care merită să joace. Multe dintre cazurile de abandon prematur au în spate acest motiv, din păcate.
- Ramona Farcău
{{text}}