Tripla campioană mondială Ionela Cozmiuc, 28 de ani, povestește despre copilărie, năzbâtii și școală, dezvăluind ce o face să râdă, ce își dorește cel mai mult și unde se vede peste 5 ani. Ea spune că ține mult la felul ei de a fi, iar timpul liber îl petrece făcând planuri cu soțul său, Marius
Râde și tot chipul i se luminează. Vorbește despre copilărie și despre libertatea de a sta afară, de dimineață până seara, fără captivitatea telefonului mobil. Despre neastâmpăr și trăsnăi, despre bucuria de a împărtăși cu alți copii jocurile cele mai distractive. „Mama îmi spunea că sunt o uliță fierbinte", povestește ea râzând.
Apoi, școala și momentul în care a simțit primul imbold de a face sport într-un mod organizat. Era în echipa de base-ball a școlii, dar a ales canotajul, a plecat de acasă la Orșova fără ezitare și nu s-a înșelat în decizia ei.
Acum, la 28 de ani, are trei titluri mondiale în palmares: două la dublu vâsle categorie ușoară alături de Gianina Beleagă, în 2017 și 2018, și unul în proba de simplu categorie ușoară, cucerit anul trecut la Racice. Titluri europene, de asemenea, și un vis fierbinte, cel de a urca pe podiumul olimpic.
Căsătorită cu Marius Cozmiuc, și el campion mondial și european la dublu rame, se vede peste cinci ani „pe acasă, crescând doi din cei trei copii" pe care și-i dorește. Fratele ei, Florin Lehaci, e canotor medaliat european, logodnica lui, Maria Tivodariu, e de patru ori campioană europeană. Totul în familie se învârte în jurul canotajului.
Împreună cu soțul ei, Marius Cozmiuc Foto InstagramDar cum mai este Ionela, ce îi place, ce face atunci când are timp liber? A dezvăluit chiar ea, într-o discuție cu Gazeta Sporturilor.
- Ionela, hai să începem cu începutul: cum ți-ai descrie locul natal? Mai ales pentru cineva care n-a fost niciodată acolo.
- Eu vin dintr-un sat numit Plutonița, de fapt Plutonița-Doroteia. Sunt două sate vecine și unite, ca să spun așa. Undeva la vreo 17 kilometri de Gura Humorului, ca oraș de referință pe care mă gândesc că majoritatea îl cunosc, fiind o zonă turistică foarte frumoasă. Satul meu este un sat de oameni gospodari, unde toată lumea se cunoaște cu toată lumea. Eu în sat sunt Livioara lui Vasilică a lu’ Huliganu și este locul unde mă întorc cu drag de fiecare dată să-mi încarc bateriile de energie. Am un râu în spatele casei, pădure deasupra. Este superb!
În copilărie, Ionela Cozmiuc nu stătea deloc în casă
- Cum a fost copilăria pentru tine? Ce îți plăcea să faci, ce te jucai, cum petreceai timpul?
- Copilăria a fost una foarte frumoasă și lipsită de tehnologie. Ne strângeam cu copiii, jucam fotbal, mergeam la scăldat vara, iarna ne dădeam cu sania. Mama îmi spunea că sunt o uliță fierbinte (râde). Plecam dimineața de acasă și mă mai întorceam seara. Nu-mi plăcea deloc să stau așa, în casă. De fiecare dată ieșeam cu prietenii și ne distram.
- Ai făcut vreo năzbâtie mai deosebită?
- Când eram foarte mică aveam un iaz în livadă și, lipite de casă, erau două butoaie unul peste celălalt. Și eu cu soră-mea: "Hai să ne jucăm de-a apartamentul, tu stai la parter și eu stau la etaj" și m-am urcat, m-am băgat și cu capul în fundul butoiului și a luat-o butoiul spre iaz, s-a oprit la jumătate de metru într-o piatră. Oricum, fix atunci trecea și un unchi de-al meu pe drum, Dumnezeu să-l ierte!, și a venit repede să vadă care este treaba. Mi-a sărit și căciula din cap, putea să fie grav dacă nu se oprea în piatră!
Ionela Cozmiuc, elevă de premiul întâi
- La școală ai avut o materie preferată, ceva care ți-a plăcut mai mult?
- Încă de la școală am fost foarte competitivă. Eram trei verișoare în clasă și fiecare încerca să fie mai bună decât cealaltă, mereu ne luam la întrecere pe note. Cred că asta m-a ajutat și în sport, deoarece încă de pe atunci mi-am dezvoltat spiritul acesta de competitivitate. Nu pot să zic că am avut o materie preferată, mi-a plăcut să învăț la toate, cred că am fost un elev... nu pot să spun eminent, un elev de premiul întâi.
- Când ai simțit că ai o chemare către sport? Erai printre cei mai înalți din clasă?
- În clasele a 5-a și a 6-a am avut un profesor de sport foarte bun, Liviu Buhăianu, Dumnezeu să ierte că nu mai este printre noi!, care își respecta materia pe care o preda și care punea notele după tabel, adică avea un caiețel cu normele pe care le dădeam în fiecare an, la săritura în lungime, la viteză, la rezistență, gimnastică, săritul la capră, toate aceste probe. Țin minte că la viteză eram foarte slabă, eram undeva de nota patru.
- Chiar așa?
- Da. Dar făceam parte din echipa de base-ball a școlii, ceva neobișnuit, s-a adus acest concept, nu știu de unde, și mi-a plăcut foarte mult. Am fost mai multe colege în echipă, iar profesorul îmi făcea media cu săritura la groapă, unde luam 10, și îmi puneau nota șapte în catalog la educație fizică și trebuia să trag tare, să mai iau încă patru de 10 ca să-mi iasă media 10! Atunci mi-a dezvoltat și motricitatea și, din nou, spiritul de competitivitate, iar când s-a ivit ocazia să merg către canotaj, am spus „da!", din tot sufletul.
Mâncare, shopping, prieteni
- Privind un pic spre familie, e mult canotaj acolo: soțul, fratele, cumnata, sora ei...
- Într-adevăr, suntem o familie numeroasă, cinci dintre noi practicăm canotajul, iar dacă stau bine și mă gândesc, din sat suntem chiar mai mulți care au urmat acest sport și nu pot decât să fiu mândră de acest lucru.
Țin minte cursele. Mă ajută să evoluez și mă și încarcă de energie, mai ales că dacă sunt niște curse bune și cu medalii câștigate - Ionela Cozmiuc
- Cum este Ionela în viața de zi cu zi? Ce-ți place să faci atunci când ai acel puțin timp liber?
- (râde) Îmi place să mănânc mult, mult prea mult pentru binele meu. Îmi place să mă văd cu prietenii, cu cunoscuții, să ies în oraș, îmi place să fac shopping, iarăși mult prea mult pentru binele meu!, ar spune Marius. Cred că sunt un om normal.
- Bănuiesc că n-ai avut niciodată probleme cu greutatea, să te menții în limita acestei categorii.
- Nu pot să spun că am avut probleme, însă nici nu mi-am făcut toate poftele, mai ales în perioada precompetițională și competițională. Însă este un lucru pe care mi l-am asumat, știu despre ce este vorba. Nu fac o tragedie din asta.
- Spune-mi un lucru mărunt în viața de zi cu zi care îți aduce bucurie!
- (râde) Tot mâncarea. Și să stau cu soțul meu, să ne facem planuri, să povestim, să ne plimbăm.
Albastru și verdele care încarcă
- Ce te face să râzi?
- Frate-miu! Are glume bune. Eu sunt de obicei un om vesel, nu prea stau supărată.
- Ceva la care nu ai renunța niciodată.
- La nervi (râde). La felul acesta de a fi, nu aș renunța niciodată la mine.
- O culoare?
- Albastru! Și verde! Albastru și verde. Îmi plac majoritatea culorilor, dar verdele mă încarcă foarte mult. Ne-am decorat casa și în fiecare cameră avem verde.
- Un vis personal?
- Medalie la Jocurile Olimpice și trei copii.
- Unde te vezi peste 5 ani?
- Pe acasă, crescând doi dintre cei trei copii (râde).
- Ți-ar plăcea, deși e departe deocamdată, să continui în lumea asta? Sunt sportive care au devenit antrenoare, altele sunt în federație...
- Da, încă nu m-am gândit la asta, probabil că mi-ar plăcea, dar mi-ar plăcea să pot face acest lucru de la Suceava, așa că nu prea cred că este posibil. Nu aș mai vrea să stau în cantonament. Spun asta acum! Nu știu, niciodată nu poți să spui niciodată. Nu știu ce îmi rezervă viitorul, dar eu zic că după ce o să pun vâslele în cui, o să mai merg doar la competiții să-mi susțin colegii și familia. Și nu știu mai departe, încă nu m-am gândit.
CV Ionela Cozmiuc
- Născută pe 3 ianuarie 1995
- Are 1,79m și 60 kg
- Campionate Mondiale de juniori: argint dublu vâsle 2012
- Campionate Mondiale de tineret: aur la dublu vâsle categorie ușoară 2017, argint la dublu vâsle categorie ușoară 2014
- Campionate Europene de tineret: aur la dublu vâsle categorie ușoară 2017
- Campionate Mondiale: aur la dublu vâsle categorie ușoară 2017, 2018 și la schif simplu categorie ușoară 2022
- Campionate Europene: aur la schif simplu categorie ușoară 2022, 2023, bronz la dublu vâsle categorie ușoară 2019
{{text}}