Și cum este el apreciat de oamenii de fotbal. Nu apreciat, venerat. De-aia nu ne mai facem bine
Domnul Constantin Budescu nu mai joacă demult fotbal. Ce joacă el în ultimii ani este ceva între virtuozitate de taraf popular și relaxare pe plajă când ai în față niște băieți din mediul corporatist.
Dar atât timp cât există cluburi care îl angajează pe cel care bagă mingea în poartă din parcarea stadionului, dar nu mai dă goluri în meciurile acelea de prost gust care se numesc oficiale, se cheamă că omul încă are căutare.
6.000 euro. Mărunțiș, bănuți
Club după club, din România, dar și din alte zone pestrițe ale fotbalului, participă la minciună. Și o plătesc. Unii mai gras, așa da!, alții mai dietetic, așa nu! Petrolul îi achita 6.000 de euro lunar pentru plimbările pe teren, salariu considerat „nu cine știe ce” de fotbalist.
În lumea de dincolo de crampoane, 6.000 de euro este o recompensă a excelenței profesionale. Nu doar în România. Mărunțiș de semințe în schimb pentru „Budi” în condițiile în care băiatul tocmai aflase că are de încasat 1,7 milioane de la Al Shabab, saudiții care îl puseseră să se antreneze pe peluza din fața hotelului unde era cazat.
TAS dictează, Tazz livrează. Cică și de-aia a lăsat politețurile deoparte după ce fusese schimbat în minutul 63 al partidei Petrolul - Voluntari 0-2. Nu că ar fi un scrimer al eleganței verbale domnul Budescu.
Doar când are el chef
Dacă ați urmărit măcar în treacăt discuțiile care au însoțit declarațiile lui Budescu de după meciul cu pricina, apoi despărțirea lui previzibilă de clubul ploieștean, ați remarcat partitura oamenilor de fotbal. Zic ei.
Da, are câteva kilograme în plus (câteva, dragă Șumi?), da, este capricios, dificil, are toane, dar dacă știi cum să-l iei, cum să îl bibilești, să îl rogi să slăbească un pic, să îl alinți, să îi faci mofturile, atunci te-ai pricopsit.
Cu ce, dragi antrenori și stimați conducători? Cu un exceptat care joacă doar atunci când vrea el și dacă îi permite fizicul care e ocupat mai mult cu digestia?
Bibileala, metodă națională
Aceasta este definția sportivului profesionist, pregătire după ureche și evoluții după chef? Așa arată autoritatea antrenorului în fața vestiarului al cărui tartor absolut trebuie să fie? După cum tot dumneavoastră teoretizați.
Mi se pare că e ceva care nu merge când confundați personalitatea unui fotbalist cu obrăznicia. Bibileala și căutatul în coarne sunt motive din cauza cărora fotbalistul român nu se adaptează când pleacă în străinătate. Nu toate motivele, altele țin de așa-zisa dezvoltare personală precară a băieților.
Dincolo, mai ales în Occidentul acela putred, nu stă nimeni să îți cânte la ureche că ce bun ești. Muncești, te implici, te sacrifici pentru binele echipei, ești apreciat. Nu, ești trimis pachet înapoi. Ori împrumutat să te mai îndrepte nenea Hagi la service-ul lui de tinichigerie și vopsitorie.
Urmează schimbarea!?
Stați să vedeți acum ce revoluție în modul de a gândi al antrenorilor în relația cu fotbalistul! Ce schimbare de paradigmă, ca să ne exprimăm academic. Aiurea! Sigur că era o glumă (nereușită probabil), nu se va schimba nimic. Iar domnul Budescu va continua să umple frigiderele celor care au ceva de spus despre el. Așa sunt unii oameni, generoși.
Actualizare. Se aude că Dinamo este interesată de serviciile lui Budescu. Ba chiar și Rapid. Oh, la, la! Nimic mai normal dacă zvonurile se confirmă. Asta ar închide cercul și ar deschide larg ușa bucătăriei.
{{text}}