Până în Europa, până la marginea ei, e drum lung și greu
În minutul 47 al meciului cu Urartu, când Maksimenko a profitat de gafa lui Artean și Sabua de cea a lui Aioani, Farul era eliminată de campioana Armeniei.
Și nimeni n-ar fi putut spune că e o exagerare, că dobrogenii meritau mai mult. Nu meritau. Jucaseră foarte prost o repriză întreagă, după un meci neconcludent în România.
Hagi l-a salvat pe Alibec, Alibec l-a salvat pe Hagi
Cinci minute mai târziu, Alibec s-a trezit, a fost o reacție de orgoliu care a pus Farul pe drumul corect. Un "assist" și un gol în cinci minute. Plus încă un gol (frumos) în final. Și până la urmă campioana României a câștigat, dar e clar: nu va fi ușor cu Flora Tallinn în turul următor (cu cine?!).
Și aici ajungem la esență: campioana României astăzi, oricare ar fi ea, e la un nivel asemănător (uneori peste, alteori sub) cu campioana Republicii Moldova, cu campioana Armeniei, cu campioana Estoniei. Aici suntem.
Cum să fie campioana când campionatul e slab?
Fotbalul românesc este slab. Campioana nu poate fi bună când campionatul este slab. De când a devenit campion și a semnat cu Brighton, Mazilu parcă a dispărut. Și Alibec a dispărut (după ce s-a pozat cu De Bruyne), până să apară de nicăieri în minutul 53 al meciului cu armenii.
Dar nu Farul e problema de fond. Problema de fond e că oricine ar câștiga în România câștigă degeaba dacă nu face pasul mai departe în Europa și nu poate să-l facă dacă nu crește valoarea campionatului ca întreg. Și n-o să crească doar cu banii din pariuri și păcănele online.
Semne de viață
Și chiar și așa, într-un picior, fotbalul românesc dă totuși semne de viață. Dacă FCSB își rezolvă problemele mai ales în defensivă (mai ales cu Chiricheș), vom avea trei echipe în grupele Conferinței. Dacă nu, Nordsjaelland poate fi un alt Silkeborg – Dumnezeu cu mila! Farul și Sepsi au însă șanse foarte bune să meargă mai departe.
Sepsi e în formă maximă
Căci Sepsi a jucat bine cu bulgarii de la CSKA: a învins la scor, bulgarii scăpau mai ieftin dacă nu se prezentau. Sepsi este, de altfel, cea mai în formă echipă din România. Nu e o întâmplare că Sepsi a câștigat Supercupa, fără să-i dea Farului nicio șansă. Farul a jucat prost în acea finală și, la urma urmei, cam în toate meciurile care au urmat.
Sepsi e puternică pentru că are și antrenor (Ciobotariu n-a distrus ce a făcut Bergodi, ceea ce e rar la o schimbare de antrenori în SuperLigă), și echipă, și ambiție, și resurse.
O boală regională
Dacă face Becali vreo prostie colosală și ca atare termină iar FCSB pe 2, Sepsi este, cred, favorită la titlu. Iar bulgarii, săracii, au ajuns și ei rău, de unde se vede că suferim de o boală postcomunistă/regională, nu neapărat națională. Pe când era jucător, era știut: Hagi nu juca niciodată două meciuri slabe unul după celălalt. Să sperăm că acum, antrenor cu experiență de mai bine de douăzeci de ani, nu va avea două luni proaste una după alta.
Oricum, meritul de a fi câștigat campionatul cu o echipă de tineret-speranțe chiar nu i-l poate lua nimeni. A fost, categoric, cel mai bun sezonul trecut. Și poate dacă se întoarce și Louis Munteanu…
Cum ar fi fost cu Petrescu?
Iar CFR n-a avut, în mod real, nicio șansă cu turcii (la care antrenează totuși P. Kluivert). E remarcabil că ardelenii au pierdut abia în ultimul minut (cu om în plus – oare cu Petrescu ar mai fi pierdut așa?).
Iar FCSB s-a scremut cu bulgarii de la CSKA 1948 (cealaltă CSKA – care o mai fi și la bieții bulgari "adevărata" CSKA?), obținând o victorie la limită, 3-2. Și asta pentru că Djokovic a jucat ceva asemănător meciului vieții.
Înapoi la oile noastre imaginare
Iar acum o să ne întoarcem la oile noastre imaginare, pregătind FCSB-CFR ca și cum ar fi un duel fantastic, un Real-Barcelona, un City-United, când de fapt e doar un banal meci între echipe mediocre în Europa. Bașca, lupta pe simbolul Steaua, care îți arată, dacă nu ești fanatic, cam care e locul unde ne aflăm: lumea a treia, la retrogradare, cu bulgarii.
{{text}}