Studiu de nefezabilitate

Se face, dar nu se știe când. Iar „locația” este secretă!! Între timp, noua sală polivalentă s-a transformat din Fată Morgana în obsesie a bucureștenilor. Una din multe altele

Ziarul Sportul, denumirea agreată de comuniști a Gazetei Sporturilor, anunța pe 10 august 1974 inaugurarea "Palatului Sporturilor și Culturii din București". Sau Polivalenta, cum este cunoscută de publicul larg. 

Și într-adevăr a fost polivalentă sala construită în 8 luni în loc de 30, după cum nota cu patos revoluționar presa vremii. 49 de ani în care bătrâna sală a fost bună la toate, de la competițiile sportive la evenimente culturale și religioase ori congrese de partid.

Cei care au apă rece

Și misiunea vetustului edificiu este departe de a fi încheiată. În ciuda asigurărilor/promisiunilor a 3 rânduri de primari generali și a câtorva zeci de guverne de toate culorile și nuanțele, SALA visată de bucureșteni s-a transformat deja din Fată Morgana în Obsesie. 

Frustrarea locuitorilor Capitalei, oricum răsfățați cu apă rece din belșug, crește odată cu apariția unor săli noi și moderne în alte orașe. Cluj (10.000 de locuri), Oradea (5.200), Pitești (5.890), Bistrița (3.000), Sfântu Gheorghe (3.000).

Îți cade fața

Asigurările date de primarul general Nicușor Dan într-un interviu acordat Gazetei Sporturilor sună mai mult a descurajare. Atunci când auzi de studii de fezabilitate, iar discursul este dominat de „nu"-uri (viitoarea sală nu se va construi în Complexul „Lia Manoliu”, deși studiile confirmau că se poate doar prin relocarea altui vestigiu, turnul de parașutism), îți cade fața cum cade tencuiala pe blocurile tocmai reabilitate. 

Mesajul este clar. Stimați bucureșteni, trebuie să promit și eu ceva, că la anul sunt alegeri, vreau să obțin un nou mandat și nu pot să mă prezint acolo doar cu renovarea Podului Mare din Cișmigiu (care, fie vorba între noi, este un podeț pietonal de vreo 15-20 de metri lungime și 2 înălțime).

Cum nu se mai blochează cartierul

Nicușor Dan susține că s-a consultat cu urbaniști care i-au confirmat că „locația” nu este potrivită pentru o sală polivalentă. „Vedem ce se întâmplă la meciurile de fotbal, când tot cartierul este blocat”, mai adaugă edilul edililor. 

Mai mult sau mai puțin, așa se întâmplă lucrurile în toate marile orașe când sunt meciuri importante. De la Madrid la Milano și de la Paris până la București. Doar că în locurile acelea la orele meciurilor sunt restricții draconice de circulație. Și nu se mai blochează nimic, vine lumea la arenă cu metroul, nu trebuie ca toți cocalarii să își parcheze șlepurile pe trotuar, în buza stadionului.

Maamă, ce machetă!

Apogeul intervenției primarului general mi se pare însă acela în care ne spune că "locația" noii săli este deocamdată secretă, dar face parte din noul plan urbanistic al orașului care va fi discutat în lunile următoare. 

Iar noi, cel puțin cei care l-am votat cu două mâini pe Nicușor Dan, stăm cu pliscul în vânt, ca niște pelicani mari, albi și corpolenți ce ne aflăm. Stăm și visăm privind noua machetă (a câta?) a noii săli, ceva futurist, beton, sticlă, spații deschise spre cer. Și ca să facem haz de necaz, lucru la care chiar ne pricepem, am putea organiza o bursă a pariurilor, care va bate toate bet-urile din oraș.

Pariuri nesportive

Care credeți că va fi gata mai întâi, Sala Polivalentă sau Stadionul Dinamo? Când va începe demolarea vechii arene din Ștefan cel Mare? Când se vor relua lucrările la noul patinoar? Dar se vor relua în timpul vieții noastre? 

Iar ca să nu cădem în depresie putem insera pe bilete și câteva versuri din Gheboasă, noul simbol național al libertății de expresie. Pe vremea când părinții noștri ascultau Margareta Pîslaru și Aurelian Andreescu, 2.500 de muncitori ridicau în timp-record Polivalenta unde și astăzi Nicușor Dan vine să le susțină pe Cristina Neagu și colegele de la CSM București. 

Ceea ce este frumos, dar spune ceva urât despre cum ne-am construit libertatea. După 33 de ani, tot punem chirpici la fundație.