Horațiu se ceartă pe sine, certându-i pe alții

Portarul Rapidului pare că n-a trecut încă peste greșelile din ultimul meci. Să sperăm că-l va ajuta Lobonț s-o facă

Imediat după fluierul final de la Voluntari-Rapid 2-1, goalkeeper-un giuleștean a venit la flash-interviu cu pieptul înainte. Așa și trebuie, pentru că suntem sătui de acele capete plecate după înfrângeri, de ploaia de vorbe goale despre ce-a fost și de torente de promisiuni despre ce va fi. Plus clișeul "Trebuie să muncim mai mult", aproape nelipsit.

Tonul face muzica

Horațiu a spus atunci că e vinovat, că a greșit și că e principalul responsabil de înfrângere. Cuvinte corecte dacă le citești, dar dacă le auzi, parcă au și altă semnificație. Tonul portarului a fost ceva de genul "Dacă tot vreți un vinovat, luați-mă pe mine!". Plus nițel arțag către reporterii pe care probabil că atunci, încă sub tensiunea meciului, Horațiu îi vedea ca pe niște călăi, având securi în loc de microfoane.

Postarea

Mai trecând o zi-două, mai liniștindu-se lucrurile, mai publicându-se poza cu masa păcii, aceea cu antrenorul, patronatul și conducerea, mai apărând declarațiile de concordie corporatistă ale domnului Șucu, aveam impresia că lucrurile s-au liniștit. Dar nu, pentru că Horațiu a postat pe rețelele de socializare cum că "Unii vor să te vadă cum pierzi. Dezamăgește-i!".

Cine sunt acei "unii"?

Un mesaj care arată adevăratele sale neliniști și marile sale frustrări. Oare cine abia așteaptă să-l vadă pe Horațiu cum pierde și e în postura de a fi dezamăgit dacă nu se întâmplă așa? Suporterii rapidiști probabil că nu, ei își doresc ca echipa lor să câștige mereu, iar dacă Moldovan greșește, dezideratul e ceva mai greu de atins. Suporterii echipei naționale? În niciun caz. Ei i-au mulțumit pentru meciurile bune, ultimele două, cu Kosovo și mai ales cu Elveția. Și-atunci, cine? Probabil că "dușmanii", termen extrem de general, fără adresă precisă, care transmite că undeva, într-un cotlon, există niște oameni care abia așteaptă să ai necazuri, ca să-și frece mâinile de bucurie.

Despre interiorizare

E o judecată simplistă și chiar eronată. O greșeală mai mare chiar decât cea de la golul luat în secunda 11, când Horațiu încă nu terminase de salutat suporterii aflați în spatele porții sale. Nimeni nu-ți pândește gafele ca să se bucure de ele, pentru că acele gafe îi ating și pe alții, nu doar pe tine. Un portar mare, atunci când "o comite", nu lasă să se vadă în exterior că e afectat, nu-și postează în miez de noapte frustrările. Se încurajează din interior, se reîncarcă altfel, nu descărcându-se în exterior, către niște inamici imaginari.

Rolul "Pisicii"

Noul antrenor al portarilor de la Rapid va fi Bogdan Lobonț. Până acum, rolul era îndeplinit de Mihai Nădăban, care era, de fapt, antrenorul de mai mulți ani al lui Horațiu, clujeni amândoi, știindu-se foarte bine. Lobonț va trebui să-i explice lui Horațiu nu doar despre plonjoane și ieșiri pe centrări (parcă mai mult despre acestea), ci și despre cum trebuie să reacționeze în momentele grele, mai dese pentru portari decât pentru ceilalți fotbaliști. Să-i spună că atunci când ești "fiert", lumea nu trebuie să vadă asta, pentru că, s-avem pardon, când îți transformi propria supărare în arțag către ceilalți, pari slab.

Modelul italian

Altă eroare ar fi ca giuleștenii să aducă acum, cât mai e perioadă de transferări, alt portar care să-l concureze real pe Horațiu. De ce să faci asta când tu ai în curte titularul echipei naționale? Se uită că dacă Horațiu nu intervenea miraculos în finalul meciului precedent, cel cu Botoșani, scorul nu mai era 2-2, ci 2-3? Plus alte și alte plonjoane decisive ale sale? Rapidul aplică un fel de model italian, în care titularul porții e cert, iar rezerva, Virgil Drăghia în cazul de față, își acceptă statutul și apare doar în situații extreme. Dacă vine un portar de valoare, atunci ce-o să mai posteze Horațiu Moldovan?