Dorin Necula (80 de ani) a fost unul dintre marii fotbaliști pe care i-a dat Brașovul și care și-au dedicat întreaga viață echipei locale # Fostul atacant locuiește în Șcheii Brașovului și a acceptat să-și spună povestea pentru cititorii Gazetei Sporturilor # A fost vicecampion național la tenis în echipă cu Ion Țiriac, a terminat două facultăți, dar fotbalul a fost marea sa dragoste.
- Domnule Necula, arătați impecabil la 80 de ani!
- Mulțumesc! O ducem înainte și ne aducem aminte de ce-a fost odată. Păcat că nu prea mai am cu cine vorbi! S-au dus cam toți din ce-a fost odată, puțini au mai rămas. Zilnic vorbesc cu Nichi Dumitriu, care e în Grecia. Băiat bun, simpatic. Ne știm de când juca la Steagul Roșu, a stat doi ani aici, la noi. Acum are și el probleme cu piciorul. Și eu am avut o operație la genunchi. Asta e viața fotbaliștilor.
- Ca fotbalist ați avut accidentări grave?
- Nu, nu. Doar d-astea normale, entorse... În rest n-am avut probleme. Nu erau nici condițiile de acum, dar aveam și noi stadioane bune la București, Timișoara, Iași, Bacău, Baia Mare. Mai erau, ca și acum, stadioane mai proaste, când ploua abia ne mai mișcam pe teren.
- Povestea dumneavoastră a început la Codlea...
- Acolo m-am născut, iar în clasa a II-a am venit la Brașov. Aici am terminat Liceul "Șaguna", apoi Facultatea de Silvicultură. Apoi, la fără frecvență, am făcut Dreptul la „Babeș-Bolyai" din Cluj.
- Puțini fotbaliști erau aplecați spre educație.
- Mi-a plăcut cartea întotdeauna! Tocmai d-asta clujenii au fost de multe ori pe urmele mele. A și scris presa vremii despre mine ca "Necula, El fugitivo". Ca serialul cu doctorul. Dar n-am vrut să plec, am rămas la Brașov. Apoi m-am căsătorit cu o olteancă de la Vâlcea, am fost prieten bun cu Oblemenco. Au trecut anii. Offf!
- Nu știe lumea că ați fost coleg de clasă cu sora lui Țiriac.
- Da, da! Rodica o chema.
- Și că ați jucat ani buni și tenis chiar cu Țiriac.
- La Steagul Roșu jucam tenis și la Dinamo Brașov fotbal. Am ieșit vicecampion național la tenis cu Țiriac! Era campionat de tenis foarte serios. În București erau vreo patru, cinci echipe. Aveam doi seniori, doi tineret și doi juniori în lot. Și plecam la turnee. La seniori îi aveam pe Ion Țiriac și pe Gunther Bosch. Am fost jucător de Divizia A și am jucat aici, la Olimpia.
- Ce amintiri aveți legat de Țiriac?
- Era bun de tot, muncitor. Năstase era mai talentat, dar Țiriac mult mai muncitor. Am avut doi jucători mari de tenis.
- Jucați bine și dumneavoastră?
- Binișor! Aveam indemnizație, echipament, rachete. Totul de la stat... Aveam 12-13 ani și mâncam la Lacto. Erau condiții. Degeaba spunem noi acum „Vai, domne, ce rău am dus-o!". Nu, nu! Dacă aveai performanțe, era foarte bine. Eu eram student la Brașov și eram plătit de Steagul Roșu că munceam acolo. N-am fost noi o echipă extraordinar de mare, dar câștigam binișor.
- Ce înseamnă binișor?
- Într-o lună bună luam cam o mie de euro!
- Și de ce ați lăsat tenisul pentru fotbal?
- Să vă povestesc. Jucam bine tenis, iar cei de la Cluj aveau echipă în categoria unu. Au venit la mine după ce-am terminat liceul la "Șaguna". "La ce vrei să dai?!". "La Medicină! Vin la Cluj să dau la Medicină și joc tenis la dumneavoastră".
- Și?
- M-am dus! Mi-au dat cameră, cu bonuri de masă, plus un profesor ca să reușesc să intru la Medicină. Stăteam la căminul de lângă stadion și am văzut într-o zi un afiș cu selecție la fotbal, la Universitatea Cluj. Se făcuse echipă de tineret. Ce bune ar fi și astăzi! În fine... M-am dus la selecție, erau o droaie de copii. Am jucat jumătate de repriză și am plecat. N-a zis nimeni nimic. Am ajuns la cămin, a doua zi cei de la Steagul Roșu au venit după mine.
- Să vă întoarceți acasă?
- Da, da. „Haide, domne, vino la Brașov!", mi-au zis. Eu terminasem umanul, ce puteam să caut la Brașov? „Hai că o rezolvăm...". Și am reușit la Silvicultură.
5 meciuria bifat atacantul Dorin Necula în cupele europene, toate meciurile fiind în Cupa orașelor Târguri
- Dar...
- Cel mai tare e că la primul meci la tineret am jucat contra Universității Cluj! La pauză era 4-0 pentru Brașov. Când am mers spre vestiare, antrenorul de acolo zice: „Băi copile! Tu n-ai fost la selecție la noi, la Cluj?”. „Ba da, am fost... Dar mai urmează o repriză". Le-am dat șapte! Au umblat mult după mine, dar n-am mai plecat.
196 de meciuria jucat Dorin Necula pentru Steagul Roșu Brașov, în perioada 1961-1972, formație pentru care a reușit să înscrie de 49 de ori în primele două divizii
- Ați lucrat cu Silviu Ploeșteanu, ce fel de antrenor era?
- Cunoștea două limbi străine, atunci era o chestie! Era foarte bine pregătit. Avea două facultăți și voia să știm și noi carte. Ne ducea să vedem tablourile de la Luvru, la Roma, pe unde ajungeam. Un om care știa multe, aveai ce să înveți!
- E omul care v-a tras și mai mult spre educație?
- Fără discuție! Ne mai și ciocănea, ne și bătea. Ne bătea bine!
- Serios?
- Eu mai fugeam, dar ăștia care stăteau... Când se enerva, ne trosnea. A fost, oricum, un om deosebit. La fel și Valentin Stănescu, care ne-a fost antrenor. Nea Tinel avea un talent să te țină în jurul lui. Ne ducea la pescuit, te atrăgea din vorbe și stăteai lângă el. Fotbalul românesc a avut antrenori mari, jos pălăria pentru ei!
Dorin Necula a început fotbalul în picioarele goale și a debutat la Brașov cu Olympiacos pe zgură, apoi a jucat contra lui Alfredo Di Stéfano cu Espanyol # Recunoaște că avea avantaje ca fotbalist în comunism, că existau turnători inclusiv în vestiarul echipei și că a jucat în meciuri aranjate, dar fără să știe în momentul respectiv.
- Domnule Necula, sunt adevărate poveștile că la început n-aveați de niciunele?
- La Codlea, bunica îmi făcea mingea din ciorapi, din cârpe, iar când se rupea o cosea. Jucam desculț. Trebuia să fii atent să nu dai cu picioarele în pietre, că era dureros.
- Debutul la Brașov a fost cu Olympiacos, în deplasare. Mai țineți minte meciul?
- Aveam o echipă... Hașoti, Năftănăilă, Fusulan, Meszaroș. Cine să le ia locul ălora când eu aveam 18 ani?! După 15 minute s-a accidentat Fusulan și m-a băgat pe mine. Aveau teren de nisip, nu gazon ca acum.
Mi-aduc aminte prima minge... Un stoper de doi metri și ceva. M-am și speriat de el, a căzut peste mine. Apoi am intrat la unul, o talpă pe jos. Începuseră ai mei: "Când veniți la Brașov, ăsta micu' vă taie gâtul". Ha, ha, ha. Ne-au bătut 1-0 până la urmă.
- Dorin Necula, fost atacant
- Erau sacrificiile mai mari atunci ca să ajungi fotbalist?
- Uitați-vă la echipa asta Under 21 a noastră care, vai de mine, ce nenorocire, n-a făcut nimic cu Săndoi! L-au dat afară și l-au pus pe Pancu.
10este numărul sezoanelor în care Dorin Necula a jucat în prima ligă din România. Acesta are și doi ani în „B”, unul cu Steagul roșu Brașov și unul cu Metrom Brașov
- Da. După European, unde n-am câștigat niciun meci.
- Eu i-aș spune lui Stoichiță că indiferent ce antrenor vine nu are de unde să aleagă. Nu e bază, domnule! N-am mai auzit la școală că s-a spart un geam cu mingea și l-au pedepsit pe elev. N-am mai auzit gălăgie p-aici, pe lângă casă, că erau sute de copii cu mingea și nu puteai să dormi. Acum toți cu telefonul. Nu mai sunt copii. Toată lumea a pornit pe maidane, pe străzi. De la Nichi la Dobrin. Dacă n-ai copii, poți să fii tu antrenorul lui Dumnezeu. La școală trebuie să fie ore de fotbal, că altfel...
- Pe vremea dumneavoastră, ca să scape din sărăcie, copiii mergeau la fotbal, la sport.
- Atunci nu aveai televizoare, internet. Jucai doar fotbal și făceai școală. Acum sunt alte ispite. Pe vremea mea piticii jucau înaintea meciurilor celor mari. Tribune pline, lumea te aplauda, aveam finale la școli. Ce meciuri, ce finale... Aveam și noi antrenamente, dar nu ca acum.
- La ce vă referiți?
- Păi, noi nu fugeam cum fug ăștia în minutul 90. Niciodată! Jucam duminică, luni eram acasă, marți o miuță, miercuri un antrenament mai puternic, joi amical și două zile pauză. Nu făceam noi două antrenamente pe zi niciodată. Atunci era un sistem clar 3-2-5. Extremă dreaptă, driblezi fundașul, rămâi singur cu portarul. Acum driblezi fundașul și mai vin cinci peste tine. Mai bine nu-l mai driblezi, dai mingea înapoi. Ha,ha,ha!
- Ați avut avantaje ca fotbalist?
- La facultate ne cunoștea toată lumea. Ne mai chema decanul că ne exmatriculează, că aveam multe absențe nemotivate. Unii aveau 18-20 de absențe, eu aveam 80-100. Decanul Costea ne ajuta, Dumnezeu să-l ierte! Am avut colegi buni, altfel ar fi fost greu. Nu era ușor să fii primul în sport, primul în producție, cum se zicea pe vremuri.
- Ce alte privilegii ați avut?
- Aveam privilegii la restaurant. Ha, ha, ha! Deschideam, în general, ușile mai ușor. Bine, nu prea aveai unde să le deschizi. Ne știa lumea atunci. Dacă mergeai la Cluj aveai facultate, dacă mergeai la Dinamo sau Steaua aveai grad, veneai la Brașov erai maestru și primeai apartament. Se știau astea. Câți studenți au ieșit pe bune la Cluj? Astea erau privilegiile.
- Plus că aveați privilegiul străinătății.
- Fără discuție! Plus că mai aveam și noi un bănuț. Nici nu mă feresc. 1.200 de lei era indemnizația, mai aveam 800 de lei de la uzină. Apoi mai luam câte o primă la victorie 1.000 - 1.500 sau la egal 500. Deci noi aveam o mie de euro pe lună. Nu cum au ăștia azi câte 30.000 de euro, Doamne Dumnezeule! Și nu știu să stea pe teren. Sunt cazuri multe, din păcate.
- Când ați ieșit în străinătate cum a fost?
- Prima mea deplasare a fost la Atena și acolo am văzut ce înseamnă să ai toate lucrurile și să n-ai bani! La noi aveai bani, dar nu găseai... Acolo te duceai la magazin, luai mașina și plecai cu ea. Aici stăteai cinci ani s-o aștepți chiar dacă aveai bani. Erau diferențe! Mergeam la sârbi, care erau mult, mult peste noi.
- Când erați jucători ați simțit Securitatea pe urmele dumneavoastră?
- Știam că e cu noi întotdeauna o privire atentă. Când plecam prin străinătate aveam câte 100-150 de dolari. Ne știau și la vamă și ne lăsau să trecem. Le dădeam un pachet de țigări la întoarcere.
- Cu puținii bani ce vă cumpărați?
- Un pantof... Aveam bani micuți.
- Revenind la întrebare.
- Știam că sunt securiștii peste noi. Îi știam și p-ăia din echipă care toarnă. Hai să fim... Au fost și sunt și-acum. Sunt peste tot.
- Nu vă era teamă de ei?
- Ce să toarne? Ce să ne facă? Că rămâi în străinătate? Nu rămânea nimeni. N-am avut valoare să rămânem. Ia uitați-vă, Dan Coe a rămas și ce-a făcut?
- L-au găsit spânzurat într-un apartament din Koln!
- Dumnezeu să-l odihnească!
- Acolo e un mister de atâția ani...
- Știți cum e vorba aia? El s-a sinucis, dar ultimele cuvinte au fost: Nu trageți, tovarăși! Ha,ha,ha.
- Erați mic de vârstă când ați ajuns în vestiarul echipei la Brașov...
- Pot să vă spun echipa acum. Ghiță - Sbârcea, Zaharia, Nagy - Seredai, Szigheti - Hașoti, Năftănăilă, Fusulan, Meszaroș, David. Plus trei rezerve. Erau meciuri când nici nu se schimbau jucătorii. Acum se schimbă câte cinci, în curând o să se schimbe toți.
- Voiam să vă întreb dacă ați prins meciuri cu cântec la Brașov?
- Am prins! Când ne-a dat 10-1 Dinamo. După mult timp am aflat că meciul a fost trântit. (nr. meci jucat pe 19 mai 1965 în etapa 23)
Cele mai clare victorii ale lui Dinamo în Liga 1
- 19.05.1965, Dinamo - Steagul Rosu 10-1
- 24.08.1986, Dinamo - Gloria Buzau 10-2
- 08.05.1988, Dinamo - CSM Suceava 9-1
- 25.10.1956, Dinamo - Stiinta Cluj 8-0
- 05.06.1966, Dinamo - Stiinta Craiova 8-0
- 26.09.1998, Dinamo - U Cluj 8-0
- E singurul de care știți?
- Au mai fost.
- Toată lumea recunoaște că au fost...
- Am jucat cu Rapid aici. Extremă dreaptă era Greavu. Și trebuia să câștige neapărat ca să ia campionatul. "Aveți o mie de lei să ne lăsați să ne batem". "Unde-s banii?". Greavu, prietenul meu, dar îl făceam harcea-parcea. Fotbalist și om deosebit. Ne-a dat Dan Coe un gol din lovitură liberă. Bine că nu l-a nimerit pe Adamache.
- Și?
- În repriza a doua m-a schimbat Ploeșteanu pe partea lui Lupescu. "Vezi că aveți 500". "Bă Nae, pe partea cealaltă era o mie...". I-am bătut și mi-a părut rău! Au pierdut campionatul și l-a luat Dinamo.
1961–1972este perioada pe care Dorin Necula a petrecut-o în tricoul celor de la Steagul Roșu Brașov
- La meciul ăla cu Dinamo nu ați simțit nimic pe teren?
- Noi am plecat din Poiană și ne-am dus la București. Am plecat de la rece la căldură, la 40 de grade. Ne-au moleșit, n-am dormit nici noaptea undeva... Nu mi s-a părut nimic atunci, pe teren. Doar că eram moleșiți, dar până la urmă am aflat și din ce cauză.
- Adică?
- Pentru niște ștampile, să primească nevestele câtorva colegi de-ai mei pașaport! Nu se așteptau ăștia să luăm zece, dar Dinamo îți dădea și câte 20... Așa făceam și noi, nu iertam pe nimeni, chiar dacă era Steaua sau Dinamo.
- E cel mai mare scor încasat ca fotbalist?
- Da. Zece cu Dinamo, șapte cu Petroșani și Bologna.
- Apropo de deplasările la Petroșani, toată lumea se plângea de meciurile în orașele miniere.
- Îi aveau pe Tâlvescu și pe încă unul, erau mai răi ca Securitatea. Te mâncau pe teren, n-aveai ce să le faci! Acolo era bine când scăpai cu viață! La Petroșani, la Lupeni...
- Și Ion Crăciunescu spunea că a fost la un pas să fie linșat la Anina.
- N-aveai ce să le faci acolo! Greu, greu... Asta erau vremurile. Aveau bani buni, toți erau mineri. Aveau și jucători buni, dar erau răi acasă... Însă când ieșeau afară o cam luau pe coajă.
- Ați prins bătăi pe teren?
- Nu, nu, dar plecam liniștiți cu gândul că n-avem ce face. La fel și arbitrii. N-aveau ce face. Că vorbim acum de arbitri, mi-am adus aminte de o treabă simpatică. Un meci la Constanța. A dat arbitrul ăla-n noi... Noi îi știam, care e cu Dinamo, care cu ăla. Se cunoștea mafia tot timpul!
Atunci ni s-a stricat mașina, iar când am plecat ne-am urcat în tren să mergem spre București, apoi spre Brașov. Când a coborât arbitrul în București avea damigene, saci... N-a mânca-ți-aș gura! Am vrut să-l ajutăm. "Lăsați-mă, mă, în pace!". "Merge vinul cu peștele?", l-am întrebat.
- Dorin Necula, fost atacant
- La Brăila cu cămăși, la Galați cu peștele...
- Mai prindeai un Orăștie, te întorceai cu un covoraș mai frumos. De la Brașov cu ce puteai să te întorci? Cu un tractor?! E, le mai dădeau și ăștia, Doamne iartă-mă!
- Ați jucat inclusiv împotriva lui Alfredo Di Stéfano, contra Espanyol.
- Ne-am dus acolo și ne-au bătut. Presa scria că Di Stefano duce o viață extraordinară. A apărut pe la 12 noaptea la hotel și era pulbere! Ne-au tradus ăia că cei mai buni prieteni de-ai lui sunt din România și că ne dă să bem și să mâncăm pe banii lui. Ha, ha, ha!
- Dar...
- Atunci au vrut să ne dea 15.000 de dolari să mai jucăm un meci cu ei acolo. Stăteam la Paris, dar numai să jucăm la ei. A fost cu tragere, cu banul... Când noi făceam baie a venit Nicolae Campo și ne-a zis că jucăm la Brașov, unde ne-au și bătut 1-0.
- Ați stat ani de zile în cameră cu Csaba Györffy. Aveți o poveste amuzantă cu el?
- Odată, la Atena, a făcut tindere, cum zicea el, săracul. Noi eram acolo că ne invitaseră cei de la Larisa două, trei zile. El a rămas la Atena. Am stat mereu în cameră, chiar zicea că a stat cu mine mai mult decât cu nevastă-sa. Când ne-am întors, m-a luat: "Amigo, am fost la cinematograf! După 20 de minute înțelegeam totul". El se dusese la "Răpirea fecioarelor", un film românesc care rula în Antena. Ha, ha, ha! Au fost multe, multe amintiri. Inclusiv cu Năică Pescaru.
- Ne povestiți una?
- Minutul 90 la Sibiu. În Cupă cu Cluj. 3-0 în minutul 90. Pe Năică l-a apucat strechea și-a sărit cu capul, l-a lovit Dorin Barbu la un corner, i-a scos dințișorul. Cum ținea el la dințișori... "Se vede?", ne întreba. "Cum naiba să nu se vadă, mă, cine te-a pus?!".
- Sunteți dezamăgit de situația fotbalului din Brașov?
- Total! Nici nu mai avem ce vedea. Stadionul gol... Nu înțeleg nici eu ce e asta cu echipe împărțite. Cum nu înțeleg nici la olteni, cum nu înțeleg Steaua cu ăilalți. N-am înțeles, băi frate!
- De ce credeți că s-a ajuns la situația asta la Brașov? Politic sau de ce?
- A fost Neculaie ăla pe care-l făceau toți escroc. Dacă stăm să ne gândim, care din conducătorii ăștia mari n-a făcut pușcărie? Luați pe toți! Neculaie-criminalul și nu mai știu cum îl făceau... Păi, el a adus Interul aici și stadionul era mereu plin în Divizia A. Acum cine mai e? Își mai bagă cineva nasul?! Nu înțeleg cum tu, spectator, să dirijezi clubul?! N-am înțeles.
- Fotbalul românesc ce părere vă lasă?
- Avem fotbaliști buni, talentați, dar ei la 18-19 ani nu se mai gândesc să facă ceva în România, ci vor să plece în alte părți. Asta e cel mai rău pentru noi, că joacă afară, dar, de fapt, nu joacă! Care e titular din echipa națională afară? În afară de Răzvan Marin? Toți sunt rezerve în liga a doua italiană. Joacă vreunul la City? La Liverpool? Și tu vrei ca România să bată Anglia...
- Care e cea mai mare dorință a dumneavoastră?
- Să mai trăim și să ne vedem, deși suntem din ce în ce mai puțini. D-asta sunt și reticent să vorbesc... La 80 de ani ce să mai vorbesc? Cine să ne mai știe... Când am jucat aveam 20-30 de ani, deci fanii aveau 10 ani mai mult ca noi. Nu mai trăiește nimeni. Să fim sănătoși!
{{text}}