Și tu, Compagno?

Nu ne ajungeau Budi și Horațiu? Atacantul italian a făcut o criză de nervi când a fost schimbat la meciul cu Nordsjaelland. Nimic nou sub soare, doar că el ne-a livrat până acum altă imagine. Civilizație, reținere, modestie

Ultimul nervos de serviciu, cetățeanul italian Compagno Andrea, 27 de ani, fotbalist legitimat la FCSB. De menționat că atacantul vicecampioanei nu practică totuși obrăznicia lui Budescu, care, apropo, a reușit să îl enerveze și pe Ilie Dumitrescu. Izvor nesecat de diplomație, Ilie a cedat și el în fața ultimelor ironii budesciene. Dar să nu ne abatem de la subiect măsurând cât a scăzut burta lui Budi după mărgica depusă în poarta Florei Tallinn.

Acum pe bune, ce vină avea Charalambous?

Până la proba contrarie, cred că Andrea Compagno este din alt aluat. Italianul transportă un bagaj de educație fundamental diferit. Comportamentală și fotbalistică. În Italia, unde cade pe tine moștenirea culturală, e greu să supraviețuiești ignorant. De aceea a surprins reacția de la schimbare, în minutul 61 al meciului cu Nordsjaelland, când i-a lăsat locul lui Vali Gheorghe. 

Nu discutăm oportunitatea înlocuirii sau momentul acesteia, căci FCSB tocmai rămăsese cu un om în plus pe teren. Un vârf cu talie, cazul italianului, era o opțiune firească. Chemat la margine, Compagno a bătut palma cu antrenorul Elias Charalambous cu aerul că i-ar fi altoit una, apoi și-a descărcat nervii pe scaunele băncii de rezerve.

Nimic nou sub soare veți zice, în afară de faptul că de data asta simbolistica era alta, căci pentru integritatea arenei din Ghencea clubul lui Becali depusese o garanție de 1 milion de euro.

Și care e, mă, ideea?

Atacantul cu realizări invizibile în fața danezilor de la Nordsjaelland nu s-a liniștit complet nici la declarații, refuzând să comenteze momentul stânjenitor de la schimbare tot pe un ton vag amenințător. E adevărat că de data asta a lipsit miștocăreala tip Horațiu Moldovan, dar tonul face chiar și muzica lui Vivaldi.

Eternii avocați ai acestor derapaje se vor întreba: care-i ideea?, la ce bun acest text?, cu atât de prietenosul «hai că ți-ai luat și azi salariul, ai însăilat câteva rânduri și gata». Nu e gata deloc. Nu suntem mironosițe dacă pretindem că o comportare civilizată reprezintă suportul pentru alt tip de fapte profesionale. Cam multă golăneală împachetată în diferite ambalaje gen dăruire, implicare, dorință, revoltă. Reținut și de regulă chiar prietenos la interviuri, metamorfoza lui Andrea a impresionat neplăcut.

Sub prima sută în Italia!

Pentru că de la el sunt alte așteptări. În oglindă, Compagno însuși are o datorie față de fotbalul țării care i-a oferit prilejul să evadeze din nesfârșitul purgatoriu al diviziei D italiene (Due Torri, Pinerolo, Argentina Arma, Borgosesia, Nuorese) ori sanmarineze (Tre Fiori). 

Când a fost transferat de U Craiova 1948, Andrea Compagno venea de la echipe sub prima sută valorică peninsulară. Asta înseamnă Serie D. Șocant, nu? Jucătorul amator Andrea s-a construit în România ca fotbalist profesionist și a demonstrat că școala de la juniorii Cataniei sau ai lui Torino este mai serioasă decât puzderia noastră de academii. Avem studenți la academii care încă nu au terminat școala generală. Nu doar la fotbal.

Cum este totuși posibil ca un amator italian să devină unul dintre cei mai serioși atacanți din prima ligă românească, fiind deopotrivă aclamat de specialiști și nespecialiști, ba la un moment dat să intre pe o listă lărgită a lui Roberto Mancini, selecționerul Squadrei Azzurra? Stânjenitor subiect!