Pe 12 august 1973, Universitatea Craiova începea un nou campionat, după ce cu nici două luni mai devreme trăise marea dramă a pierderii titlului în chiar ultima secundă. Acea "secundă" în care Dinamo a câștigat cu CFR Cluj la exact diferența de scor, 4-0, de care avea nevoie pentru a devansa Știința la golaveraj.
- Nu rata alte episoade #RETROGSP de colecție
Startul în noua ediție pentru juveți a fost luat la Petroșani, pe un teren foarte dificil, de unde oaspeții plecau extrem de rar cu toate punctele. Nici alb-albaștrii nu au câștigat, deși au condus ca urmare a golului înscris de Oblemenco (27'). A egalat "cosașul" Stocker, iar "studenții" s-au mulțumit cu remiza.
Fănuș, fanul numărul 1
Singura veste cu adevărat bună pentru antrenorii Cernăianu și Oțet a fost debutul cu dreptul al unui puști cu zulufi blonzi, de nici 17 ani, care se mișcase excelent împotriva unor jucători recunoscuți pentru duritatea cu care evoluau, mai ales acasă.
Numele debutantului? Ilie Balaci. Un fotbalist care avea să se impună imediat într-un vestiar cu atâtea nume "grele" precum Oblemenco, Deselnicu sau Țarălungă, dar mai ales în inimile pretențioșilor suporteri olteni, prin prestațiile formidabile de pe gazon.
Vreme de mai bine de un deceniu, până la accidentarea groaznică provocată de Arezanov la Baia Mare, "Minunea Blondă" a încântat tribunele peste tot pe unde jucat. El a reușit performanța de a fi iubit/respectat/adulat inclusiv de fani ai echipelor adverse.
84de goluri a înscris "Minunea Blondă" din Bănie în 347 de meciuri disputate în Divizia A; a petrecut 15 sezoane (1973-1988) pe prima scenă, în tricoul Universității, al lui FC Olt și al lui Dinamo
Astăzi, la o jumătate de veac de la debutul "Prințului din Bănie", Gazeta vă prezintă câteva dovezi în acest sens. Iar spre exemplificare a ales un "ultras" dinamovist, marele scriitor Fănuș Neagu, atras de culorile alb-roșii ale lui Dinamo nu doar prin prisma prieteniei celebre cu Cornel Dinu.
Iată cinci pasaje din textele lui Fănuș de la începutul anilor '80, când Ilie era cu adevărat superstarul fotbalului românesc.
2trofee de "Fotbalistul anului" și-a trecut llie în CV, în 1981 și în 1982
"Știe să mute Zidul Plângerii în toate oraşele unde joacă"
Luceafărul, 5 iunie 1982:
Dinamo e acum o echipă mai bună şi mai omogenă decât Universitatea Craiova, dar fotbalistul numărul unu al acestui campionat se numeşte Ilie Balaci. El e coşmarul, prigoana şi suferinţa portarilor, e harul iluminând zilele de duminică, e sămânţa dulcelui scandal pe care îl trăiesc tribunele după meci. E partea de albastru dintr-un fulger, e o parte din biruinţa viorii spunându-mi poveşti în ureche, sub un castan dintr-o grădină de la Şosea, când susură arome un vin acrişor - de viaţă şi de vară lungă.
7trofee a cucerit Balaci, toate cu U Craiova: 3 titluri de campion ('74, '80, '81) și 4 Cupe ale României ('77, '78, '81, '83)
Luceafărul, 30 octombrie 1982:
Din Giuleşti, prin Argeş, la Craiova. Nichi Dumitriu, Dobrin şi Balaci, iată cele trei vârtejuri blonde care mi-au îndulcit mărăcinii luaţi în talpă de pe ponoarele ultimelor două decenii. Spre norocul lui, Ilie Balaci a început vânătoarea însoțit de câini nebuni şi lunecoşi, sorbind împreună viforul şi rostogolind în cărare cerbul sau năluca lui.
El a răsărit deodată cu o întreagă echipă care ştie să mute Zidul Plângerii în toate oraşele unde joacă: Atena, Florenţa, Dublin şi câte vor mai veni. Dumitriu II şi Dobrin reprezentau puterea singurătăţii, Balaci este vocala pornită la drum prin ungherele roşii ale lemnului care ştie să cânte. El e necredinţa regulei şi ostaticul dansului însămânțat cu maci şi clipa jertfind privighetori.
Cei ce l-au văzut jucând la Dublin, unde şi-a zugrăvit coroana cu vârful coasei, spun că a fost regele rechin - mereu inconfundabil şi stăpân desăvârşit în câmpul cu săbii. Eu laud în Ilie Balaci lupul, lebăda, simbolul resurect al mirajului, lăcomia noastră pentru bucuriile zburând şi chipul de zile mari al echipei Universitatea Craiova, neîndoielnic cea mai bună din câte am avut vreodată.
"Dobrin e regele pierdut, Balaci e omul de care tremură orice echipă străină"
Luceafărul, 18 decembrie 1982:
M-a uimit aroganța sau răutatea lui Dobrin. Potențatul prunilor l-a trecut pe Balaci în poziţia a doua în opțiunile sale privind Fotbalistul anului. Cineva zice că Balaci trebuie să fie mândru pentru acest lucru. Poate c-ar trebui să se simtă insultat. Oricum, Dobrin e regele pierdut, iar Balaci e regele în scaun. Și, cred eu, Dobrin ar fi făcut bine să-şi aducă aminte că orice rană doare şi mai ales se ţine minte.
Balaci e omul de care tremură orice echipă străină, iar Dobrin n-a fost, din nefericire, pentru lumea fotbalului internațional decât un fel de legendă, de dincolo de zare. Când să-şi clădească statuie în Mexic, l-a aruncat în pulbere Angelo Niculescu. Şi, pe urmă, marea echipă naţională din timpul lui îl voia mai mult la Piteşti decât pe drumurile Europei.
Un om foarte puternic n-ar fi umblat să se răzbune pe o stea ce urcă mai sus decât a lui. De aceea spun că răspunsurile sale la anchetă au fost date cu praştia.
7goluri în 38 de meciuri are Ilie în cupele europene, unde a evoluat pentru Craiova și Dinamo în perioada 1973-1988
Luceafărul, 30 decembrie 1982:
Umblu de câţiva ani pe strada Vasile Conta ca un popă în preajma Bobotezei şi degeaba le spun oamenilor că nu s-a găsit încă naşul Universităţii din Bănie. Cu băieţii ăştia, traşi pe muchea coasei, vom speria cele două Americi, Engliteria, o parte din Ţările nealiniate, ajungând să agăţăm bocancul zeului Balaci în vârful Turnului din Pisa spre a-l înclina în cealaltă parte.
Balaci e colindul şi fulgerul nostru din ultimii ani, băiat bun, podgorean producător de vin şi neconsumator. Când dă cu şutul, se aude până-n Balta Brăilei, iar Dobrin face icter mecanic şi bate acatiste.
Ramuri, 15 aprilie 1984:
Ilie e cel mai înalt brad din Câmpia Română, capabil să ducă și ninsorile românești, și primăverile Olteniei spre toate meridianele globului. El e mândria Craiovei, a Olteniei, o mândrie a tuturor oamenilor de neam românesc.
Echipa Universității la debutul lui Balaci
U Craiova: Florin Oprea - Victor Niculescu, Dragu Bădin, Petre Deselnicu, Ion Velea - Lucian Strâmbeanu, Ilie Balaci (73' Cornel Berneanu) - Teodor Țarălungă, Ion Niță, Ion Oblemenco, Iulian Bălan (80' Constantin Pană)
Antrenori: Constantin Cernăianu, Constantin Oțet
8goluri în 65 de jocuri are "Prințul" la prima reprezentativă, unde a fost selecționat în perioada 1974-1986
13goluri în 35 de partide a marcat Balaci în Cupa României
{{text}}