Neymar în Arabia Saudită? Nu mă miră. Fotbalul practicat de el, cerințele salariale și anturajul care-l însoțește nu-l recomandă azi la un club care face din fotbal o afacere bazată pe principii și tradiție. Adică la unul care să facă bani din performanță, suporteri și iubire, fie ea și marketată. Neymar este un produs de lux numai bine potrivit acolo unde banii se fac cu lopata sau cu petrolierul, mai curând.
Dar Roberto Mancini în Arabia? În mijlocul carierei și dintr-o țară în care fotbalul este cultură, religie și chiar renaștere, odată la câțiva ani. Asta este de-a dreptul de mirare. Dar și un semn că o mare falie a sportului s-a pus în mișcare. Căci așa cum Ronaldo a deschis porțile paradisului financiar, Mancini poate deschide mințile și celor mai mari antrenori care știu că performanța este în Europa.
Să fie fotbalul arab viitorul celui mai mare spectacol de pe planetă? Lăsați-vă un pic imaginația să zburde! Ce se poate întâmpla?
Campionatele țărilor arabe deja atrag jucători de top, la vârste potrivite, nu la final de carieră. Li se vor alătura specialiști în domeniul sportiv la toate nivelurile. Unii sunt deja acolo, fie că e vorba de pregătirea fizică, de medicină sau de pregătirea tactică.
Nici măcar nu este nevoie ca toate echipele să fie la cel mai înalt nivel. Asta se va face în timp. Dar este nevoia ca două-trei să poată atinge nivelul în care să poată juca competitiv în Europa Cum în Europa? Mai curând cu echipele europene într-o ligă globală. Sau una pe două continente.
Să nu vi se pară imposibil. Israelul nu este în Europa. Și nici nu are banii arabilor. Deja marile cluburi europene au vrut să facă o Superligă. Apropo, unele dintre marile cluburi europene sunt deținute de arabi. Tehnic, Europa a reușită să predea puterea politică, administrativă și votul în chestiuni sensibile unor entități arabe care acum pot construi. Pot muta jucători în țara lor, dar mai ales pot aduce cluburi de acolo în lumea noastră.
Nu m-ar mira să vedem o Superligă a campionilor care să aibă și echipe din Arabia Saudită, Qatar sau Emirate. Întâi două, apoi trei, apoi patru. Țineți minte că a fost o Ligă a Campionilor din Europa. Acum ea este o ligă a campionilor și vicecampionilor și locurilor trei din Europa Occidentală.
Și nu ar fi de mirare ca, în timp, Superliga asta să se desprindă de campionatele tradiționale. Cine îi poate împiedica pe marii jucători și antrenori să joace în cea mai bine plătită competiție de pe planetă? Și știm deja cum o să arate competiția asta. Poate fi un campionat, poate fi un circuit ca Formula 1, poate fi o competiție cu conferințe ca NBA sau o serie de turnee precum tenisul. Doar să avem imaginație și spațiu pentru marii campioni.
Știu, tradiția, culorile, argintăria, toate sunt în Europa. Dar visele se mai și construiesc, prieteni. Ronaldo la arabi, Messi la americani, Guardiola la qatarezi. Cu toții pot alimenta visele puștanilor de pe toată planeta. Avem deja la București câte un fan club pentru Arsenal, Barcelona și altele.
Și, da, competiția se va muta pe ecrane. Noi, esticii, știm deja cum este să nu mai vezi echipe mari. Poate o să știe și vesticii. Poate marile corporații o să facă tombole ca să ajungem la meci în Arabia Saudită. Și, poate, oricât ai fi de clasă mijlocie, un meci o dată în viață va fi viitorul.
Cu ce vă seamănă acest scenariu? Vorba unui prieten, este vorba de Hunger Games, varianta soft. O elită globală cu acces la resurse și o planetă de privitori la televizor.
Vă invit să combateți acest scenariu în comentarii. Procesul este deja pornit și, foarte posibil, o să-l vedem în timpul vieților noastre. Îl putem accepta sau îl putem pune pe agenda politicienilor noștri. Vrem cel mai mare show din lume sau pe cel care corespunde inimilor și tradițiilor noastre?
{{text}}