Este absurd să mergi pe stadion fără teama că nu te mai întorci teafăr acasă? Să îl întrebăm pe domnul Mircea Orbuleț, cel aclamat de lumea fotbalului pentru că s-a făcut că plouă.
Un suporter a rupt un scaun. Suporterul este dinamovist și a venit la crainicul meciurilor roș-albilor să recunoască fapta de la finalul meciului cu FC Botoșani. Fapta suporterului care și-a exprimat expres dorința de a achita contravaloarea pagubei a devenit cunoscută ca balada lui Toma Alimoș, haiduc din Țara de Jos. Sigur că e frumoasă povestea, dar mai frumos, chiar dacă nespectaculos, ar fi fost dacă numitul Codruț s-a fi abținut să rupă scaunul de pe stadionul Arcul de Triumf. Poți celebra bucuria golului victoriei favoriților fără să rupi scaunul pe care ai stat.
Intrarea în folclor
Întâmplarea popularizată cu mare atenție va intra probabil în zona folclorului pozitiv brodat în jurul galeriei dinamoviste, alături de nemuritoarea legendă Doar Dinamo București sau de Augh, Augh-ul spartanilor campioni ai României mai aproape de epoca în care existau spartani-spartani decât de zilele noastre. Răutăți, știu. Dar pentru ca povestea să aibă noimă "caldele" nu servesc nimănui. Una rece, așadar.
„Ținta” era în regulă
Înainte ca suporterul Codruț să își mărturisească fapta, un alt suporter al cărui nume este necunoscut deocamdată a aruncat un pahar (din fericire de plastic) cu ceva lichid spre capul asistentului Mircea Orbuleț. Nu l-a nimerit, doar o parte din fluidul neidentificat pare să îl fi atins pe arbitru. Nu e atât de sigur că alt fluid expediat de aruncătorul în cauză, o flegmă, l-ar fi ocolit pe Orbuleț. Cert este că "ținta" i-a făcut semn "centralului" Adrian Cojocaru că totul este în regulă, meciul poate să continue. Show must go on în boxe pe vocea nemuritoare a muritorului Freddie Mercury.
Ce aplaudăm noi aici?
Aplauze la scenă deschisă pentru Mircea Orbuleț din partea oamenilor de fotbal. Bravo, un adevărat bărbat!, au exclamat dânșii, iar comparația cu "fătălăul" de Deaconu a venit de la sine. Stop joc, stimați participanți la traficul din SuperLiga românească! Ce aplaudăm noi aici? Că un om, chiar bine intenționat, s-a făcut că plouă (cu lichide incerte) când s-a aruncat spre el un pahar dinspre galeria gazdă? Că a dat dovadă de tact și a pus continuarea partidei mai presus de integritatea fizică/igienică?
Ceva dă cu rest
Dacă acest mod de a ascunde mizeria sub covorul cu motive populare naționale vi se pare în regulă e cazul să pun punct articolului. Clubul a anunțat totuși sancțiuni pentru suporterul turbulent prin vocea (încă) administratorului special Vlad Iacob. Vom vedea. Celălalt administrator, cel judiciar, domnul Zăvăleanu, a precizat că a fost un caz singular. Cei care merg la meciuri pe stadionul Arcul de Triumf, alții decât cei din galerie, spun altceva. Problema este că dacă te uiți la meci la televizor îți construiești un imaginar idilic al galeriei din Ștefan cel Mare. Suprapunerea cu realitatea dă cu rest. Restul este despre civilizația lipsă.
Atunci când
Hai, dom’le, că așa-i la stadion, nu e ca la teatru! Nu e ca la răcoarea din studiourile voastre cu aer condiționat. Nu e, dar cât timp vom mai rupe scaune, inclusiv euforici, vom mai scuipa în capul adversarilor, vom arunca pahare în teren sau în capul ăluia de lângă noi care s-a uitat urât, degeaba cu toate coregrafiile wow, care sunt, de fapt, niște scenografii chiar demne de o lume mai bună. Ești fătălău dacă vrei să mergi la meci și să te întorci acasă cu toate accesoriile fizice și vestimentare la locul lor? Eventual și neînjurat? Doar întreb.
{{text}}